In 1865, Consiliul Local recunoaste statutul zonei ca piata publica si in perioada 1886-1890 orasul devine proprietar al pamantului, prin exproprierea detinatorului privat din motive de utilitate publica.

De atunci, zona a fost dezvoltata de Consiliul Local. In 1936 un investitor privat a inceput sa contruiasca cea mai mare hala comerciala din Bucuresti, care a fost terminata abia in 1954 purtand numele de Halele Obor.

Aceasta cladire, cu o suprafata tottala de peste 11.000 de metri patrati este inca cea mai mare hala comerciala din Romania si este considerata a fi un monument de arhitectura a orasului.

De fapt, suprafata inconjuratore Halii trebuia sa fie dezvoltata intr-o zona de cumparaturi moderna din anii 50 dar nici unul din multele proiecte de investitie nu au fost realizate.

Cand Consiliul Local al Sectorului 2 a decis sa lanseze un proiect in zona, suprafata pietei acoperea circa 9.000 de metri patrati de tarabe si circa 2.000 de metri patrati de magazine improvizate, inconjurate de cateva sute de vanzatori ambulanti si de peste o duzina de restaurante de categorie medie.

Chiria perceputa de Primarie pentru intreaga zona era undeva in jurul sumei de 100.000 euro/luna iar administratia pietei desi angajase peste 120 de oameni, abia reusea sa administreze domeniul.

Zona nu a primit nici o autorizatie relevanta pentru activitati comerciale de ceva timp si singura solutie considerata acceptabila, a fost demolarea tuturor structurilor existente si construirea unui complex nou, pentru a putea raspunde necesitatilor curente si viitoare.