AFECŢIUNILE ARTICULAŢIEI TEMPORO-MANDIBULARE ŞI TRATAMENTUL LOR

Articulaţia temporo-mandibulară reprezintă conexiunea dintre mandibulă şi osul temporal al craniului, fiind situată în faţa urechii, de fiecare parte a capului. Extremitatea superioară rotundă a mandibulei pătrunde într-o cavitate din osul temporal, ambele elemente fiind acoperite cu un ţesut cartilaginos şi între ele se interpune un disc fibros, ce are rol de a amortiza şocul şi de a facilita mişcările articulare.

SIMPTOMELE DISFUNCŢIEI TEMPORO-MANDIBULARE

Cel mai frecvent simptom este:

• durerea, care apare în faţa urechii sau lângă aceasta, cu propagare spre obraz, tâmplă, gât, umăr.
• migrene, accentuate de mişcările de închidere-deschidere ale gurii şi de aerul rece (în timpul iernii sau chiar vara de aerul condiţio­nat)
• zgomote, cracmente nivelul articulaţiei
• limitarea mişcă­rilor articulare: gura nu se poate deschide cu amplitudinea normală sau nu se poate deschide şi închide complet, iar mestecatul devine dureros
• mai rar, pot apărea tinnitus (zgomot în ureche), ameţeli, senzaţia de ureche înfundată

CAUZE

• Bruxismul este termenul medical pentru ,,scrâşnirea dinţilor”, un contact forţat între dinţi, cu sau fără zgomot, care poate apărea ziua sau noaptea. Este destul de frecvent, cauzele sunt: o aliniere anormală a dinţilor, absenţa anumitor dinţi, o reacţie la o stare de anxietate, stres, frustrare, agresivitate, tulburări de somn etc
• Traumatismele (prin lovitură directă sau prin pendularea capului după un impact), infecţiile locale sau, mai rar, tumorile, sunt alte cauze de afectare a articulaţiei temporo-mandibulare.
• Ocluzie dezechilibrată din cauza lipsurilor dentare, obturaţiilor sau lucrărilor incorect adaptate, asimetriilor dentare etc.
• Osteoartrită sau artrită reumatoidă

TRATAMENT

De obicei, disfuncţia temporo-mandibulară e cronică şi degenerativă, de aceea cu cât este mai repede diagnosticată, cu atât se poate trata mai bine, pentru că orice dezechilibru la acest nivel poate declanşa o serie de afecţiuni asupra muşchilor din zona maxilarelor, a capului şi a gâtului.

Tratamentul în aceste cazuri depinde de gravitate şi implică fie doar modificări ale stilului de viaţă, precum şi terapie specială cu gutiere, fizioterapie, ortodonţie, tratament protetic,