Parodontopatia reprezintã una din principalele cauze ale pierderii dintilor, alaturi de caria dentara si prin urmare, trebuie intelese si tratate ca atare de catre pacient. Astazi, solutii chirurgicale, protetice si terapeutice vin in ajutorul medicului dentist curant. Datorita complicatiilor severe ce pot aparea, tratamentul acestor afectiuni in etape, cat mai precoce, este de o foarte mare importanta. Prin rezolvarea interdisciplinarã a parodontopatiilor se reuseste pastrarea dintilor pe arcade si reintegrarea lor functionala pentru o perioada cat mai lunga de timp.

Paradontita reprezinta o degenerare a paradontiului, tesut prin care sunt fixati dintii in osul maxilarelor, constand in retractia gingiilor si rezorbtia osului, ceea ce duce la dezvelirea pronuntata a dintilor si, in final, la pierderea lor.

Boala, in stadiu mai avansat, este considerata ireversibila, evoluatia ei putand insa fi stopata printr-o buna igiena orala si cu ajutorul medicului stomatolog.

Paradontita evolueaza in timp indelungat si progresiv cu simptome discrete, de aceea este foarte importanta o diagnosticare din timp a bolii. La inceput gingia isi pierde culoarea roz devenind un rosu aprins, apoi se atrofiaza, retragandu-se spre baza dintilor, iar in faze avansate dintii incep sa se miste si sa cada pe rand, in strarea cea mai avansata a bolii.

Principalele simptome ale paradontozei sunt:

• inflamatia si sangerarea gingiei la periaj;
• miros neplacut al gurii (halena);
• prurit, senzatie de tensiune interdentara;
• gingii fragile, care se desprind usor de dinti.