Bolile pardontale sunt afectiuni ale gingiei si osului alveolar precum si ale ligamentelor ce sustin dintele in alveola. Ele sunt cauzate in principal de placa bacteriana care determina inflamatia parodontiului marginal. Parodontopatia este, impreuna cu caria dentara, una dintre cauzele principale care duc la pierderea dintilor. Astfel, putem intalni dinti aparent sanatosi, fara carii, care sunt mobili si care uneori necesita extractie. In faza incipienta, afectiunea parodontala poarta numele de gingivita si este reversibila prin tratament adecvat si mentinerea unei igiene riguroase. Netratata, gingivita poate duce la parodontopatie si in final la pierderea dintilor de pe arcada. Printre semnele alarmante se numara:    

gingii inflamate si sensibile (mancarime sau durere), ce sangereaza la periaj si masticatia alimentelor dure sau fierbinti

retractie gingivala

dinti mobili

secretii purulente gingivale (se evidentiaza la  apasarea gingiei)

dinti care si-au schimbat pozitia si lacune interdentare

rude de gradul unu care si-au pierdut prematur dintii

Deoarece manifestarile clinice sunt reduse ca intensitate si intermitente, ele sunt de obicei tolerate de majoritatea pacientilor, care nu solicita decat rar o consultatie de specialitate din aceste cauze.   Tratamentul bolilor paradontale in clinica noastra este abordat intr-o maniera complexa.  La noi puteti beneficia de:     recomandari generale care urmareste corectarea deficientelor organice sau functionale generale cu rasunet asupra parodontiului marginal     tratamente locale, care inlatura factorii iritativi mecanici, infectiosi si tulburarile functionale cu rol in etiologia parodontopatiilor (indepartare tartru si placa bacteriana, corectarea lucrarilor protetice defectuoase si a dezechilibrelor ocluzale etc.)     Tratamente medicamentoase antiinflamatorii si antiinfectioase     Tratamente chirurgicale (chiuretaj radicular, alveoloplastii, operatii cu lambou); Metodele chirurgicale de tratament in parodontopatii urmaresc:     Eliminarea pungilor parodontale care adapostestc pe suprafata radiculara placa bacteriana, ale carei produse toxice duc la resorbtia osului, si aparitia de tesut inflamator de reactie, cu mobilitate de diferite grade.     Crearea unor contururi si structuri gingivale, care sa permita o buna autocuratire, sa impiedice stagnarea alimentelor si implicit formarea placii bacteriene.     Crearea sau mentinerea unei zone de gingie fixa keratinizata cat mai lata, asigurand in acest fel atat o troficitate tisulara satisfacatoare, cu posibilitati de restructurare osoasa, cat si prevenirea unei insertii viciate a bridelor si a frenurilor care, prin tractiunile exercitate, favorizeaza aparitia pungilor parodontale sau retractia parodontiului     Restaurarea tesutului parodontal pierdut prin efectul bolii, ori de cate ori este posibil. Folosirea autotransplantelor de os spongios recoltat din septurile interdentare sau de la tuberozitate, ca si a homotransplantelor de os liofilizat, iar in ultima vreme a ceramohidroxilapatitei sau a biovitrocemiei deschide perspectiva inlocuirii osului din parodontiul marginal, ducand astfel nu numai la consolidarea dintilor in alveola, dar si la ameliorarea aspectului fizionomic.