Tunsul regulat a gazonului este o condiţie preliminară de a obţine un gazon de calitate. În urma tăierii frecvente a gazonului rezultă lăstari mai mulţi, astfel gazonul devine mai des. Cu ajutorul tunderii frecvente este oprită formarea şi dezvoltarea seminţelor, fapt prin care creşte durata de viaţă. Tunsul cauzează stres plantelor, fapt pentru care iarba are o reacţie scăzută de formare a substanţelor nutritive, întrucât volumul rădăcinii şi adâncimea acestora se diminuează. Gazonul în urma tunderii frecvente devine mai sensibil la boli în caz de secetă, dacă îngrijire nu este corespunzătoare. De aceea trebuie căutat un compromis între capacitatea de toleranţă a gazonului şi cerinţele utilizării. În condiţii de temperaturi nefavorabile trebuie mărită înălţimea gazonului după tundere, astfel încât suprafaţa de asimilare a gazonului va fi mai mare, iar volumul rădăcinii va creste. Avantajul acestuia în practică este aratat de faptul că solul va fi acoperit mai bine şi rămâne în umbră, iar în urma înrădăcinii mai dezvoltate şi mai adânci gazonul devine mai rezistent în cazul lipsei de apă. Pe de altă parte, cu creşterea suprafeţei de asimilare, se va intensifica formarea substanţelor nutritive din care rezultă o îmbunătăţire în starea generală a gazonului. În general, se poate spune că, cu cât este mai scurt gazonul cu atât mai mult necesită executarea anumitor procedee de îngrijire complementare pe lăngă tuns.

Frecvenţa tunsului este în strânsă legătură cu alte procedee de îngrijire:

• tipul gazonului,
• componenţa soiului,
• conţinutul nutritiv al solului,
• udare,
• sezon,
• parcul de maşini,
• calitatea gazonului, etc.

Înălţimea generală a gazonului sport şi de decor este 3,5 -5 cm. La fiecare tuns este admis tăierea unei treime din lungimea totală a firului

O întrebare frecventă este dacă e indicată lăsarea firelor de iarbă tunse, ca acestea să fie o completare de substanţă nutritivă. Răspuns concret se dă numai în cunoştinţa condiţiilor locale.

Dar un lucru se poate enunţa sigur: neîndepărtarea de pe gazon a ierbii cosite se realizează numai pe vreme uscată şi în cazul în care solul dispune de o viaţă biologică corespunzătoare. Dacă procedurile de mineralizare nu au viteza necesară, pot apărea zone formate din fire de iarba uscata, cu consecinţele ei dăunătoare.

Argumente pentru îndepărtarea ierbii cosite:

• este stopat formarea filţului
• se diminuează riscul de infecţie, de îmbolnăvire
• daunele cauzate de iarba cosită lăsată pe gazon

Iarba cosită poate să rămână pe gazon în următoarele cazuri:

• tunderi frecvente, astfel cantitatea ierbii cosite este foarte mică, vreme uscată
• activitatea biologică a solului este ridicat –> dezasimilare

Intensitatea creşterii: in cursul vegetaţiei, cresterile maxime sunt în lunile aprilie-mai, în perioada de vară scade viteza de creştere, iar la începutul toamnei, sfârşitul lunii august şi toată luna septembrie cresterea este mai redusă decât primăvara, dar se realizează un nou maxim. Începând cu sfârşitul lunii septembrie perioadele între cele două cosiri se prelungeşte semnificativ.

Frecvenţa tunderii: Scopul utilizării influenţează numărul şi frecvenţa tunderilor. Pe când o păşune, se poate întreţine cu 2-3 cosiri pe an, un teren de fotbal trebuie tuns săptămânal odată sau de 2 ori, iar uniar la un teren de golf tunderea se face zilnic.

Înălţimea gazonului după tundere este un compromis între necesitătile gazonului şi cerinţele pentru care este utilizat gazonul respectiv. Gazonul de sport trebuie să fie uniform şi elastic pentru asigurarea unui teren optim ca mingea să se rostogolescă şi să sară. Acest lucru este posibil numai în cazul în care înălţimea gazonului după tundere este foarte mică, ceea ce este în contradictoriu cu necesităţile plantei. Menţinerea acestei înălţime se poate realiza cu cosiri corespunzătoare şi repetate în aşa fel încât gazonul să nu fie afectat negativ.