Parodontologia se referă la o serie de probleme care apar la nivelul şanţurilor gingivale, a şanţului dintre gingie şi dinte.

În cazul persoanelor sănătoase aceste şanţuri gingivale conţin o anumită cantitate de bacterii saprofite, dar în momentul în care apare un dezechilibru, apare boala parodontală. Aşadar, boala parodontală se instalează, de obicei, din 2 motive :

• creşterea cantităţii de bacterii
• schimbarea echilibrului dintre speciile bacteriene, când cele saprofite se transformă în bacterii cauzatoare a bolii.

În general, procesul care determină boala, se petrece astfel :

Bolile parodontale sunt de două tipuri de categorii:

• gingivite – determină leziuni la nivelul gingiilor;
• parodontite – distrug osul şi ţesutul conjunctiv care susţin dinţii.

Gingivita reprezintă o inflamaţie a gingiei, iar statistic vorbind peste 90% din populaţie suferă de gingivită cronică.

Gingivita cronică este caracterizată prin tumefiere, roşeaţă, durerea şi sângerarea uşoară a gingiilor (ceea ce poate determina şi o respiratie urât mirositoare, numită halitoză).

Parodontita se caracterizează prin :

• Inflamaţie gingivală cu roşeaţă şi sângerare;
• Pungi adânci (mai mari de 3 mm) între gingie şi dinte;
• Pierdere dentară, cauzată de pierderea stucturilor de ţesut conjunctiv şi osos.

Gingivita precede parodontita, cu toate că nu întotdeauna se ajunge la o situaţie atât de severă.

Care sunt simptomele bolii parodontale ?

În general, simptomele bolii parodontale apar din timp şi sunt reprezentate de:

• gingii roşii şi dureroase iniţial, ca în gingivită
• sângerare gingivală
• miros neplăcut al gurii
• retracţie gingivală şi pierderea dentară
• abcese

Boala parodontală este o afecţiune destul de gravă, iar rezultatul final al afecţiunii parodontale necontrolate îl constituie pierderea dinţilor, pentru că din cauza factorilor distructivi ai suportului osos şi ai ţesutului conjunctiv, dinţii nu mai sunt susţinuţi de nimic şi se pierd.

Diverse studii şi cercetări arată că apariţia bolii parodontale este influenţată şi de alte afectiuni ale organismului, cum ar fi bolile cardiace, diabetul, etc, dar în acelaşi timp poate genera, la randul ei, alte afectiuni.

Cum poate fi prevenită boala parodontală ?

Este cunoscut faptul că boala parodontală este rezultatul acumulării plăcii bacteriene în șanțul gingival, ducând la instalarea unui proces inflamator tisular. În lipsa unui tratament adecvat sau dacă se asociază cu alți factori favorizanți locali, sau sistemici, poate evolua ducând la distrugerea țesuturilor parodontale de susținere și în final la pierderea dinților.

Prevenția bolilor parodontale reprezintă atitudinea terapeutică primordială, iar aceasta se realizează prin măsuri de îndepartare a plăcii bacteriene – periaj corect, detartraj și periaj profesional realizat periodic, curățarea dinților acasă cu ajutorul dușului bucal, etc.

Considerată multă vreme ca o afecțiune cu evoluție incertă și un prognostic rezervat, boala parodontală poate fi astăzi controlată prin proceduri terapeutice complexe și eficiente, în care rolul tratamentului antimicrobian este predominant.

Deși afecţiunea parodontală are o arie locală de manifestare, se cunosc o multitudine de interferențe cu starea generală a organismului, de aceea trebuie privită ca un proces patologic complex și abordată prin măsuri terapeutice medicamentoase și chirurgicale, locale și generale. Tratamentul pacienților parodontopați constituie una din principalele preocupări ale clinicianului, deoarece boala parodontală este una din îmbolnăvirile cu o mare incidență în rândul populației.

Parodontita este o afecţiune relativ ”liniştită”. Pacienții se plâng rar de dureri și se poate să nu conștientizeze gravitatea problemei. O examinare a statusului parodontal de către un medic stomatolog, de 1–2 ori/an, trebuie să evidențieze vreo problemă în stadiu incipient sau progresiv. Se recomandă efectuarea unei radiografii panoramice la fiecare 2-3 ani. Aceasta va ajută medicul să depisteze halistereza şi alte afecţiuni ale cavităţii orale.