Dupa decesul unei persoane, se pune problema stabilirii mostenitorilor acesteia, precum si a bunurilor ce fac obiectul mostenirii.Dezbaterea mostenirii se poate face pe cale amiabila in fata Notarului Public sau, in caz de neintelegere intre mostenitori, pe cale judecatoreasca.

Conform art. 700 din Codul Civil, mostenitorii defunctului au la dispozitie un termen de 6 luni (calculat de la data decesului) pentru a opta intre acceptarea sau renuntarea la succesiune.Chiar daca nu doriti sa dezbateti succesiunea in termenul de 6 luni, este indicat sa faceti totusi optiunea succesorala (printr-o declaratie autentica de acceptare sau de renuntare la mostenire). Altfel, dupa trecerea termenului de 6 luni, fie este posibil sa fiti decazuti din dreptul de a mosteni, fie este mult mai dificil sa dovediti ca ati acceptat totusi mostenirea, in mod tacit.

Declaratia de optiune succesorala va fi comunicata de Notarul Public la Registrul National de Evidenta a Optiunilor Succesorale (o baza de date existenta la nivel national). In acest fel, este facut public faptul ca ati acceptat sau ati renuntat la mostenire, astfel incat, la dezbaterea mostenirii, orice notar va sti de existenta acestor optiuni succesorale.

Clasele de moştenitori

In cazul in care defunctul nu a lasat un testament, legea este cea care stabileste mostenitorii.

Exista patru clase de mostenitori:

• Clasa I de mostenitori este formata din descendentii in linie directa ai defunctului (copii, nepoti de copii, stranepoti)
• Clasa a II-a de mostenitori este formata din ascendentii privilegiati si colaterali privilegiati (parintii, fratii/surorile, nepotii de frate ai defunctului)
• Clasa a III-a de mostenitori este formata din ascendentii ordinari (bunicii, strabunicii defunctului)
• Clasa a IV-a de mostenitori este formata din colateralii ordinari (unchi/matusi, veri primari)

Sotul supravietuitor al defunctului va avea dreptul sa mosteneasca alaturi de oricare dintre clasele de mostenitori mentionate. El va culege o numita cota din mostenire, stabilita de lege, in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs.

Exista trei principii care se aplica pentru stabilirea efectiva a mostenitorilor:

• Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori. De exemplu, daca exista mostenitori din clasa I (copii), acestia vor inlatura de la mostenire toate celelalte clase de mostenitori.
• Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa. De exemplu, daca defunctul are si copii si nepoti (ambele categorii facand parte din clasa I de mostenitori), atunci cei care vor mosteni efectiv sunt copiii, intrucat sunt rude de gradul I cu defunctul, in timp ce nepotii sunt rude de gradul al II-lea.
• Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. De exemplu, daca defunctul are mai multi copii, acestia vor primi cote egale din mostenire.

Dezbaterea succesiunii la notariat

Pentru dezbaterea succesiunii, va puteti adresa oricarui Birou Notarial aflat in circumscriptia Judecatoriei unde a avut ultimul domiciliu defunctul. De exemplu, daca defunctul a avut ultimul domiciliu in Iasi, va puteti adresa oricarui birou notarial din Iasi, dar daca a avut ultimul domiciliu in Bucuresti, nu veti putea dezbate mostenirea decat la un birou notarial din Bucuresti.

Actele necesare pentru dezbaterea succesiunii la notariat:

• Anexa 24 – un formular care se solicita la Starea Civila din localitatea unde defunctul a avut ultimul domiciliu.
• Acte de stare civila:
• certificat de deces al defunctului
• certificat de casatorie al defunctului (sau, dupa caz, hotararea de divort sau certificatul de deces al sotului)
• certificatele de nastere (si de casatorie daca este cazul) ale mostenitorilor
• Actele ce fac dovada proprietatii bunurilor ce au apartinut defunctului (contracte de vanzare-cumparare, de donatie, de schimb, titluri de proprietate pentru imobile; extrase de cont pentru bani aflati in banca pe numele defunctului; certificate de actionar; chitante pentru locurile de veci; certificatul de inmatriculare si cartea de identitate pentru autoturisme etc.)
• Certificat de atestare fiscala – ce se solicita de la Administratia Financiara a localitatii unde se afla bunurile imobile;
• Orice alte acte ce vor fi solicitate de Notarul Public, in functie de fiecare caz in parte, pentru clarificarea situatiei juridice a bunurilor si pentru stabilirea mostenitorilor.
• Doi martori ce vor fi audiati de notar; martorii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
• sa fie majori, sa nu fie rude cu defunctul
• si sa-l fi cunoscut bine pe acesta (prieteni, colegi de munca sau vecini).

Mostenitorii acceptanti va trebui sa fie prezenti in fata notarului. In cazul in care nu se pot prezenta personal, pot fi reprezentati prin procura notariala. Dupa finalizarea procedurii succesorale, Notarul Public va elibera certificatul de mostenitor.

Ce este certificatul de calitate de mostenitor?

Exista situatii in care mostenitorii nu au posibilitatea sa dezbata mostenirea (din motive financiare, de exemplu), dar au nevoie sa dovedeasca calitatea de mostenitor. In aceasta situatie, pot solicita notarului public eliberarea unui certificat de calitate de mostenitor. Acesta, spre deosebire de certificatul de mostenitor, stabileste numai cine sunt mostenitorii defunctului, nu si bunurile care au apartinut acestuia. Ulterior, mostenitorii stabiliti prin certificatul de calitate, vor putea solicita eliberarea unui certificat de mostenitor care sa cuprinda si bunurile mostenirii.

Costuri:

Notarul Public va stabili taxele in functie de valoarea bunurilor mostenirii. Valoarea mostenirii se stabileste dupa expertiza notariala existenta la dispozitia notarilor publici.Scutiri si reduceri:

• Succesiunile dezbatute in termen de 2 (doi) ani de la data decesului sunt scutite de plata impozitului datorat statului conform art.77, alin. 3, Cod Civil. In acest caz, mostenitorii vor datora pentru dezbaterea mostenirii doar taxele notariale. Pentru succesiunile dezbatute peste termenul de 2 (ani) de la data decesului, mostenitorii vor plati, pe langa taxele notariale, un impozit datorat statului in valoare de 1% din valoare mostenirii.

• Succesiunile vacante;

• Succesiunile care au ca mostenitori minori fara venituri proprii sau persoane care nu realizeaza niciun fel de venituri.