Autor: Bogdan Georgescu Regia: David Schwartz Scenografia: Adrian Cristea Muzica: Bogdan Burlăcianu (Fără Zahăr) Distribuţia: Georgeta Burdujan Teodor Corban Andreea Boboc Cosmin Panaite Florin Caracala Biatrice Cozmolici Mirela Nistor Vlad Volf Durata: 1 h 30' ”România ! Te pup.” a fost inițial o piesă de zece minute scrisă în cadrul workshopului ”Cum să scrii ceva nou” care a avut loc în Bistriţa si Colibița în 2004, workshop coordonat de regizorul american Roberta Levitow şi profesorul Nicolae Mandea, producător Societatea de Concerte, Bistrița. Piesa a fost publicată pentru prima dată în antologia bilingvă ”6 piese de 10 minute” la Editura Charmides a Societăţii de Concerte Bistriţa în 2005, alături de celelalte piese scrise în cadrul workshopului si prezentată pentru prima dată în lectură publică în cadrul Festivalului Dramaturgiei Românești din Timișoara în 2004. În cadrul proiectului ”After the Fall: Reality and the New Romanian Theatre”, realizat la New York în iulie 2006 de către Immigrants Theatre, Roberta Levitow și ICR New York, piesa este prezentată în lectură publică la Martin Segal Theatre, studioul de teatru al City University of New York, împreună cu piesa ”Stop the tempo !” a Gianinei Cărbunariu si ”Vitamine” a Verei Ion. Prima reprezentaţie a piesei ”România ! Te pup.” are loc în noiembrie 2006 la 59E59 Theatre în New York, în regia lui Kaipo Schwab. Spectacolul a fost produs de Play Company, New York. În 2009, regizorul David Schwartz propune Teatrului Național din Iași piesa ”Romania ! Te pup”. Textul este dezvoltat pentru spectacolul de la Iași prin colaborarea directă dintre dramaturg și regizor, împreună cu actorii și întreaga echipă creativă implicată, miza fiind crearea scenariului pentru acest spectacol, cu specificitățile și particularitățile lui, ținând cont tot timpul de distribuție și contextul în care va avea loc spectacolul. Acest tip de colaborare este modul de lucru dezvoltat în teatrul din România de după 2000 de către grupurile dramAcum și tangaProject, și se particularizează prin implicarea directă a dramaturgului în procesul de creație a spectacolului. |