ABS rezulta din copolimerizarea a trei monomeri: acrilonitril, butadiene, stiren. Variatia proportiilor din fiecare monomer conduce la obtinerea unor tipuri de ABS cu diferite proprietati. Butadiena reprezinta scheletul pe care se grefeaza ceilalti monomeri si care determina in functie de cresterea in continut,o rezistenta mai mare la soc si mai mica la tractiune. Cresterea cantitatii de stiren si acrilonitril creste rigiditatea. Inlocuirea acrilonitrilului cu monomeri metacrilici (acid metacrilic, metacrilatul de metil) da copolimerului o oarecare transparenta dar duce la scaderea rezistentei la soc. ABS-ul poate fi folosit in amestec (aliaj) cu alti polimeri cum ar fi policlorura de vinil, in vederea imbunatatirii calitatilor de prelucrare si rezistenta la soc. Printre proprietatile bune ale ABS mentionam: rigiditate si rezistenta la soc care permit realizarea de piese cu grosimi mici, cu rezistenta la uzura si la patare fata de uleiuri, lacuri etc., luciu la suprafata, rezistenta la caldura, rezistenta chimica si stabilitate dimensionala. Utilizarea ABS-ului este limitata de lipsa de transparenta, necesitatea de a fi ignifugat (deoarece arde incet) si rezistenta la lumina mai scazuta.