Sfânta Ana este în tradiția creștină mama Fecioarei Mariia.

În Noul Testament  nu sunt amintiți părinții Mariei. După o tradiție atestată încă din secolul al II-lea, părinții acesteia au fost Ioachim și Ana. Cultul Sf. Ana exista în Răsărit în secolul al VI-lea și s-a răspândit în Occident în secolul al X-lea. Cultul Sf. Ioachim este de dată mai recentă (secolul al XVI-lea).

Moastele Sfintei Ana se afla pastrate in Schitul Sfanta Ana - cel mai mare si cel mai vechi schit de pe Sfantul Munte Atos, fiind localizat la 340 de metri altitudine, intr-o regiune fertila, aproape de varful muntelui, in partea sudica a acestuia. Potrivit marturiei lui Procopius, in vremea domniei imparatului Iustinian cel Mare (527-565), in capitala bizantina - Constantinopol - a fost ridicata o biserica inchinata Sfintei Ana. Imparatul bizantin Iustinian al II-lea (685-695; 705-711) a reparat si intarit vechea biserica a Sfintei Ana, dupa ce Sfanta Ana i-a aparut in vedenie sotiei sale, insarcinata la acea vreme. Cu aceasta ocazie, Sfintele ei Moaste si un vestmant (acoperamant) au fost aduse in Constantinopol si asezate in biserica, spre inchinare. Sfanta Ana este mijlocitoare pentru nasterea de prunci. Praznuirea sfintei, in intreaga Biserica Ortodoxa, se face in ziua de 9 septembrie, imediat dupa Nasterea Maicii Domnului.