MASAJ TERAPEUTIC Prima dovadă scrisă a existentei masajului datează din anul 2700 ÎCh. Este vorba despre "Cartea de medicină a împaratului Galben" în care erau recomandate exercitii de respiratie, masajul pielii si al muschilor, exercitii ale mâinilor si picioarelor ca tratament împotriva paraliziilor, frisoanelor si febrei. Cam în aceeasi perioadă, masajul si alte arte vindecătoare erau predate în templele budiste din China, Tailanda si Tibet pentru pregătirea "calugărilor vindecatori". În India astfel de învătături au dat nastere sistemului numit Ayurveda - Arta/Stiinta Vietii. Grecii foloseau masajul pentru a-si ajuta războinicii să se refacă dupa lupte; ei credeau ca "masajul în fortă întăreste corpul, iar cel blând relaxează". În timpul Imperiului Roman, bogatii aveau maseuri personali; oamenii de rând beneficiau si ei de acest tratament în băile publice numite terme. Hammamul este varianta arabă a termei, cu deosebirea că s-a păstrat si este folosit si în zilele noastre. Indienii americani cunosteau calitătile terapeutice ale plantelor si îsi masau războinicii înainte si după lupte. Primii vizitatori ai insulelor din Pacific au povestit despre masajul hawaian "lomilomi" si cel din Tahiti "romee". În lumea medievală masajul a evoluat foarte putin datorită religiei care era împotriva plăcerii obtinute prin atingere, considerată un păcat. Această gândire s-a perpetuat până în 1813 când Pehr Henrik Ling a înfiintat Institutul Central Regal de Gimnastică din Suedia în care s-a promovat ideea de gimnastica si masaj cu scop profilactic si curativ, manevrele executate fiind cunoscute sub numele de masaj suedez, clasic sau somatic. Din acest moment masajul se relansează si cunoaste o răspândire foarte largă. Oamenii au început să apeleze la masaj atât pentru relaxarea fizică generală si eliberarea tensiunii musculare cât si pentru combaterea stresului, cresterea tonusului fizic si psihic si rezolvarea unor probleme de sănătate. De ce ne simtim bine după o sedintă de masaj? Atingerea stimulează mecanic, în functie de profunzimea miscării (numită manevra în masaj), cele trei straturi ale pielii, ajungând până la muschi. Prin stimularea mecanică a acestor tesuturi se îmbunătîteste elasticitatea si supletea lor. Prin stimularea reflexă (a receptorilor nervosi) se produce o dilatare a vaselor de sânge care înseamnă un aport crescut de oxigen si substante nutritive si o reactie pozitivă din partea sistemului nervos. |