Radiatia ionizanta nu poate fi vazuta, auzita sau simtita. Ea poate fi insa masurata, folosind diferite tipuri de instrumente. Masurand cantitatea de radiatie, oamenii pot detecta sursele de radiatie si pot lua masurile necesare pentru evitarea efectelor acestora.

  Cantitatea de radiatie emisa de un material radioactiv se masoara in unitati de « activitate » : Bequerel (Bq). 1 Bq inseamna o dezintegrare pe secunda. De exemplu, corpul uman are o radioactivitate medie de aprox. 120 Bq per kilogram.

 Pe masura ce radiatia trece prin material, inclusiv prin tesuturi vii, ea interactioneaza cu atomii, transferand o parte din energia sa. Energia pierduta de radiatia ionizanta este absorbita de materialul sau tesutul viu pe care il traverseaza. Energia cedata unei anumite cantitati de tesut se numeste doza absorbita si se exprima in Gray (Gy). 1 Gy este echivalentul a 1 Joule/kilogram.

 Radiatiile au capacitati diferite de a produce defecte tesuturilor. Pentru a lua in considerare acest lucru, doza absorbita se multiplica cu un factor f, obtinandu-se astfel doza echivalenta. Doza echivalenta se exprima in Sievert(Sv). (Alta unitate de masura pentru doza echivalenta este rem-ul ; 1 Sv=100 rem).

Prin urmare:

- f = 1 pentru radiatii beta si gama- f = 20 pentru radiatii alfa

Unele organe sunt mai sensibile la radiatii decat altele. Acest « fapt » este luat in considerare printr-un factor de risc specific, obtinandu-se doza efectiva ; doza echivalenta este ponderata cu factorul de risc specific pentru a se obtine doza efectiva, exprimata in Sievert (Sv) sau miliSievert (mSv).