De-a lungul timpului cartea a constituit un izvor de cultură în spaţiul românesc, biserica şi cartea fiind în strânsă legătură. Cartea a reprezentat o valoare, o sursă a cunoaşterii, fiind obţinută cu eforturi deosebite ?i destinată în mod special mediului ecleziastic.

Etiopatologia suportului papetar este o ?tiin?ă a cauzelor ?i un studiu al simptomelor.Factorii de degradare se impart în două categorii:

1. Factori interni:– se referă la materialele din care este făcut bunul cultural, atât suportul cât ?i tehnica. Sunt tehnici care degradează suportul (atacul îl putem observa pe versoul documentului). Tu?urile moderne pot fi factori degradan?i pentru suportul papetar (hârtia). De asemenea cleiurile de încleiere pot atacala rândul lor suportul papetar.

2. Factori externi:Factori ambientali de natură fizico-chimică:  lumina, umiditatea, poluarea (gaze,microparticule), temperatura.Factori Biologici: bacterii, ciuperci, insecte ?i rozătoare.Microorganismele: bacteriile ?i fungii descompun materia organică pentru a se hrăni. Insectele, mu?tele, moliile, cari, gândaci, pe?ti?orul de argint, mănâncă din hârtie sau î?i lasă excrementele.

Simptome ?i metode de depistareSe efectuează de către restaurator prin observa?ii directe care sunt nedistructive. Prin analiza vizuală observăm modificările în stadiu ini?ial. Aceste modificări pot fi: decolorare sau îngălbenire. Modificări cromatice la suport, o îngălbenire până la îmbrunare. Poate fi generală (pe întreg suportul) sau locală, colorări sau decolorări. Modificări ale tehnicii : păliri ale unor culori, sau înnegrirea unor pigmen?i (ex: înnegrirea albului de plumb).Modificări dimensionale: se pot observa la suport: ondulări, tensionări, plieri, modificări dimensionale ale tehnicii, bă?icări, exfolieri, chiar diferen?e de comportament între tehnică ?i suport.

Omogenitatea: la suport: integritatea foii, rupturile, lacunele, degradările biologice.Analiza tactilă: modificări de tu?eu (la lucrările de grafică), modificări de granula?ie, netezire sau scămo?are, modificări de structură ?i anume: moliciune sau rigiditate (analiza auditivă): o hârtie bine încleiată va avea un anume fo?net la manevrarea filelor.

Nici o opera?ie de restaurare nu este obligatorie. Sunt situa?ii în care obiectul nu necesită unele opera?iuni (ex. Un obiect nu necesită cură?ire umedă sau cură?irea chimică). Trebuie efectuat doar ce ne cere obiectul. În majoritatea cazurilor, însu?i obiectul ne sugerează prin ce metodă îl vom restaura. Fiecare obiect în parte are problema lui ?i conform unuia din principiile restaurării vom aplica punctual restaurarea obiectului.

Restaurarea are ca scop stabilizarea proceselor de degradare ?i reparare a obiectelor degradate prin tratamente de reconstituire a păr?ilor lipsă ?i consolidarea structurilor degradate.

Pentru restaurarea obiectelor pe suport papetar avem trei tipuri de opera?iuni care se aplică în restaurare ?i anume:– Opera?iuni curente: acestea se efectuează de obicei în cazul căr?ilor, dar nu neapărat, căr?ile se pot restaura ?i pe volum nedesfăcut, atunci vom aplica opera?iunile de restaurare doar acolo unde este nevoie. Acestea sunt: cură?iri uscate, umede, neutralizări, completări, consolidări, presări, montări.– Opera?unii ocazionale: albirile ?i retu?urile– Opera?iuni de urgen?ă: se execută în cazul în care suportul a suferit degradări biologice, inunda?ii, atac xilofag, etc.

Factori mecanici de degradare: vandalism, manevrări necorespunzătoare.Catastrofe: inunda?ii, incendii, cutremure, calamită?i.

Factorul uman poate fi dăunător prin faptul că nu aplică măsurile de conservare preventivă necesară şi obligatorie conservării bunurilor culturale. Factorul uman poate dăuna şi prin faptul că face ce nu trebuie să facă ori de câte ori vine în contact cu aceste bunuri culturale, modul necorespunzător prin care efectuează prinderea, manipularea, mişcarea şi aşezarea obiectelor, transportul, fotografierea, inventarierea lor. La acestea se adaugă modul incorect de etalare, de depozitare, mişcările repetate şi inutile efectuate cu brutalitate, etc.

Factorul uman provoacă două genuri de efecte: fizico-mecanice şi uzură funcţională, cum ar fi spargeri, rupturi, sfâşieri, deformări, pătări, murdăriri, tăieri în lungul îndoirii, etc. Cele mai multe stricăciuni făcute de om se pot restaura, însă ar putea fi prevenite.

Restauratorul este îndrumat în meseria lui de un ghid care-l poate orienta ?i anume: principiile de restaurare.