Consilierea psihologica este o interventie psihologica in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale sau in scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. (Daniel David - Psihologie clinica si psihoterapie, 2006).

    Aceasta este indicata persoanelor care se confrunta cu diverse probleme interpersonale ce pot fi rezolvate prin luarea unor decizii in concordanta cu nevoile si motivele personale.

    Scopul consilierii consta in folosirea mai eficienta a resurselor personale ale celui care solicita asistenta psihologica si in ameliorarea problemelor psihoemotionale si de comportament.

    In urma procesului de consiliere psihologica, indivizii invata sa-si dezvolte noi strategii de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, prin activarea propriilor resurse blocate.

    Consilierea psihologica necesita o perioada mai scurta de timp decat psihoterapia, de regula 6-10 sedinte, si poate avea trei tipuri de beneficiari: indivizi, cupluri si familii, grupuri.

    Spre deosebire de psihoterapie care se focalizeaza pe interventia psihologica in psihopatologie, consilierea psihologica se focalizeaza pe optimizare si dezvoltare personala, probleme psihologice sau de patologie somatica in care sunt implicati factori psihologici.