Extractia dentara este o procedura chirurgicala de rutina. Chiar daca majoritatea extractiilor pot fi facute in siguranta in cabinetul dentar, unii pacienti necesita spitalizare datorita problemelor de sanatate generala.

Cu descoperirile stomatologiei moderne, o mare parte din dintii care erau sortiti extractiei pot fi salvati acuma cu usurinta. Oricum in unele situatii extractia este singura solutie, cum ar fi :

• dinti cariati imposibil de restaurat

• in cazuri in care osul alveolar de suport este pierdut

• dintii supranumerari

• dintii deciduali ( dinti de lapte) care persista pe arcada dupa varsta normala de exfoliere

• dinti fracturati care nu pot fi salvati

• dinti malpozitionati care nu pot fi redresati ortodontic

• dinti inclusi si neerupti

• extractii in scop ortodontic

Molarii de minte erup intre 17-24 ani. Ei reprezinta ultimul dinte din grupul molar. Unele persoane nu au mugurii molarilor de minte, altele au 4, cate unul in fiecare cadran al gurii, iar altele au chiar un numar suplimentar de molari de minte.

Molarii de minte de obicei nu fac probleme. Despre ei se spune ca sunt inclusi daca nu exista destul spatiu de eruptie. In astfel de cazuri, cu lipsa de spatiu, ei pot erupe catre obraz sau se pot propti de molarul 2. Molarii de minte inclusi pot produce durere, inflamatie, infectie ori pot produce resorbtia dintilor alaturati. Daca gingia din jurul molarului de minte este umflata poate aparea trismusul ( greutate in deschiderea gurii); de asemenea o infectie poate determina halena (respiratie rau mirositoare) si un gust rau. Chiar daca administrarea de antibiotice calmeaza temporar simptomele, acestea reapar in scurt timp. Extractia molarilor de minte este de obicei singura modalitate de a scapa definitiv de aceste probleme.

Molarii de minte inclusi care nu creaza probleme nu necesita extractia lor.

Extractia molarilor de minte inclusi trebuie facuta prin crearea unui lambou muco-periostal care sa expuna dintele. Indepartarea unei portiuni de os poate fi necesara pentru a facilita extractia molarului. Dupa extractie lambourile sunt repozitionate si suturate. Aceasta manopera chirurgicala se face sub anestezie locala si de obicei este asociata cu discomfort si dureri minime.

In unele cazuri, cand molarul produce durere prin presare pe gingie, extractia poate sa nu fie necesara. In astfel de cazuri se indeprteaza chirurgical gingia (capusonul).

REZECTIA APICALA 

Rezectia apicala face parte din modalitatile chirurgicale prin care putem salva un dinte infectat.

Desi exista numeroase proceduri terapeutice pentru a salva un dinte infectat, rezectia apicala este una dintre cele mai des practicate. Rezectia apicala presupune indepartarea pe cale chirurgicala a infectiei localizate la varful radacinii unui dinte.

De obicei atunci cand se indica o rezectie apicala aceasta procedura este singura care mai poate salva dintele. Amanarea procedurii sau refuzarea ei duce in scurt timp la marirea infectiei si transformarea acesteia intr-un abces dentar sau chiar de maxilar. In aceste cazuri dintele va necesita extractie.

Daca li se permite o perioada indeajuns de lunga sa evolueze, infectiile se pot transforma in chisturi. Se cunosc si cazuri in care aceste chisturi pot evolua nefavorabil (tumori), unele dintre ele cu potential de a se transforma in tumori maligne (cancer al cavitatii orale).

Rezectia apicala se realizeaza intr-o singura sedinta de aproximativ 1 ora si implica urmatorii pasi:

-        administrarea anesteziei locale

-        indepartarea gingiei pentru a crea accesul la os

-        identificarea zonei infectate si indepartarea tesutului infectat

-        indepartarea varfului radacinii care a provocat infectia si inchiderea ermetica a dintelui pentru a nu mai permite trecerea microbilor in os.

-        aplicarea suturii si instructiunile postoperatorii

-        efectuarea controlului postoperator a doua zi si efectuarea unei radiografii la 6 luni