Domeniu : Drept  PROCESUAL CIVIL (drept procedura civila)

1) Text extras din  Decizia NR. 401/2013 a Tribunalului Arad, Sectia Civila

       ‘’Intentia debitorului de a executa de buna-voie. Probe si interpretarea lor.

 Buna-credinta in materia executarii benevole a unei hotarari judecatoresti.’’

             Obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie, si doar in cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa , aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare

          Potrivit art. 12 NCPC, drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile procesuale ale altei parti, partea care isi exercita  drepturile procesuale in mod  abuziv urmand sa raspunda pentru prejudiciile materiale si morale cauzate.

          In cauza, scrisoarea recomandata a debitorilor, prin care acestia isi arata disponibilitatea  de a efectua plata cu conditia indicarii de catre creditor a cuantumului debitului si a unui cont bancar, nu probeaza intentia ferma a acestora de a executa obligatia stabilita prin hotararea judecatoreasca si nu reprezinta un mijloc legal de liberare.

2)   Text extras  din cadrul deciziei nr. 724/A din 3 iunie 2014, Tribunalul Bucuresti, Sectia a 3-a Civila.

‘’Bunuri sechestrate in cadrul procedurii executionale. Transfer anterior al dreptului de proprietate cu privire la fondul de comert. Opozabilitatea fata de creditoare a operatiunii de transfer ‘’.

          Intimatul A.N.A.F a efectuat acte de executare asupra unor bunuri care nu se mai aflau in patrimoniul debitoarei la momentul intocmirii procesului-verbal de sechestru, ci in proprietatea unui tert, ca urmare a unui transfer cu titlu de dare in plata a unei parti din fondul de comert al debitoarei, motiv pentru care contestatia la executare este intemeiata.   

• Text extras din cadrul deciziei nr. 187/A din 27 mai 2014, Tribunalul Alba, Sectia Civila

‘’Comunicarea actelor de procedura. Afisare la o adresa gresita. Sanctiune pentru nelegala comunicare ‘’.

          Comunicarea titlului executoriu, a somatiei si a incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare prin afisare la o adresa gresita echivaleaza cu o necomunicare a acestor acte de procedura.

          Avand in vedere faptul ca in aceasta situatie sunt aplicabile dispozitiile art. 176 pct. 6 NCPC in ceea ce priveste nulitatea neconditionata a actului de procedura si, prin raportare la art. 666 NCPC, care dispune ca titlul executoriu si somatia trebuie communicate, cu exceptia cazurilor in care  legea prevede ca executarea  se face fara somatie ori fara comunicare titlului executoriu  catre debitor, sanctiunea este nulitatea executarii.

          Cu privire la adresa de poprire sunt incidente prevederile art. 175 NCPC raportat la art. 782 NCPC.

• Text extras din decizia nr. 1005/A din 11 noiembrie 2014

‘’Cuantumul creantei. Dovada platii efectuate anterior. Proba testimoniala’’.

Afirmatiile apelantei-contestatoare ca a achitat intreg debitul NU pot fi retinute ca reale, deoarece nu au fost dovedite prin niciun mijoc de proba, respectiv prin inscrisuri, chitante liberatoare sau recunoasterea intimatului-creditor.

Tribunalul a apreciat ca solicitarea apelantei-contestatoare de a se administra proba testimoniala a fost in mod legal respinsa ca inadmisibila de catre judecatorie, raportat la imprejurarea ca inceputul de dovada scrisa nu emana de la intimat, ci de la apelanta-contestatoare.

Domeniu :  Drept civil =>dreptul familiei

• Text extras hotararea nr. 18014/ 16.04.2014 Tribunalul Prahova

“Program de vizitare a minorului in cazul in care parintii au domicilii in state diferite”.

Potrivit art. 396 alin. 1 c.civ. instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă, iar potrivit art. 402 alin. 1 c.civ. instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Instanţa reţine că s-a pronunțat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului care, în hotărârea dată în cauza Monory contra României şi Ungariei, a statuat că posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţa de familie protejat de art. 8, statele având obligaţia de a asigura reunirea copilului cu părintele său.

‘’Stabilire program vizitare minor’’.

• Text extras din sentinta civila nr. 12650 din 16.09.2015

               In drept sunt aplicabile prevederile art. 401 alin. 1 Cod Civil, potrivit carora parintele separate de copilul sau are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. Cererea reclamantului urmeaza a fi analizata prin prisma prevederilor art. 403 Cod Civil, potrivit carora instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori la cererea oricaruia dintre parinti.

               Or, legaturile personale efective sunt principala modalitate de a mentine relatiile normale dintre parintele la care nu locuiesc copiii si acesta, de a pastra afectiunea reciproca si de a da posibilitate parintelui sa vegheze la buna crestere si educare a minorului.

‘’Exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre unul dintre parinti’’.

• Text extras din decizia nr. 643 din 8.05.2014 pronuntata de Curtea de Apel Suceava

Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti prevazuta de disp. art. 397 NCC este un drept al copilului de care nu poate fi lipsit decat pentru motive justificate de interesul sau superior.

     Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului acestuia la o dezvoltare  fizica si morala, la echilibru socio-afectiv, la viata de familie, drept afirmat si de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

     Probatoriul administrat in cauza a relevat un comportament agresiv al tatalui fata de minori, ceea ce reprezinta un risc pentru dezvoltarea, cresterea si educarea acestora, neexistand o cale de comunicare intre minori si tatal acestora, al carui comportament violent constituie motivul unei stari de temere, de neliniste, respingere. De aceea se impune ca in prezenta cauza, exercitarea autoritatii parintesti sa fie facuta exclusiv de catre celalalt parinte.

‘’Competenta teritoriala in cazul in care niciuna din partile procesului de divort  nu locuiesc in tara’’.

4)  Text extras din decizia nr. 3210 din 18.11.2014 a I.C.C.J, sectia I civila

            Alin. 2 al art 915 NCPC prevede ca “ daca nici reclamantul, nici paratul nu au locuinta in tara , partile pot conveni sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui astfel de acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sector 5 Bucuresti.

 DAUNE MORALE.

‘’Raspunderea statului pentru condamnarea nelegala. daune materiale si morale. criterii de evaluare a intiderii despagubiri’’.

• Text extras din decizia civila nr. 1481/2008 a I.C.C.J, sectia civila si de proprietate intelectuala.

          Datorita naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exacta, in bani a daunelor morale nu este posibila, intinderea despagubirilor realizandu-se prin apreciere, raportat la elementele de fapt.

          Astfel, nu poate fi sustinuta ideea unui prejudiciu efectiv si a beneficiului nerealizat in cazul daunelor morale, unde prejudiciul se localizeaza la nivelul valorilor personalitatii umane, al suferintelor fizice si psihice.

          Criteriile legale se regasesc in dispozitiile art. 505 alin. (1), fostul cod de procedura penala si au in vedere durata privarii de libertate, consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate.

          In privinta cuantumului despagubirilor, s-a apreciat ca in materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decat un caracter aproximativ, avand in vedere natura neeconomica a acestor daune, imposibil de echivalat baneste. In schimb, poate fi acordata victimei o indemnnitate cu caracter compensatoriu, dar ceea ce trebuie evaluate in realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare.