Profesor: Richard Bovnoczki www.lascena.ro

Scopul acestor intalniri, este de a-i pregăti pe copii sa fie cat mai prezenti in actul scenic, sa gandeasca in conformitate cu datele situatiei si ale personajului interpretat in baletul ori coregrafia pe care urmeaza sa le prezinte pe scena.

La inceput am luat diferite obiecte pe care le studiam: cum arata, greutatea, miros, daca e placut la atingere, din ce material e. Urmaream sa vedem ce impresie are asupra noastra fiecare caracteristica a obiectului. Daca e ceva placut, ne intereseaza, nu ne intereseaza, nu suportam atingerea materialului, nu-mi place cum arata etc. Acelasi exercitiu e facut si cu ochii inchisi; un copil care are ochii deschisi il conduce pe celălalt copil cu ochii inchisi spre un obiect (poate fi incaltaminte, perete, calolifer, oglinda, scaun…. orice). Pe urma povestim senzatiile pe care le-au intalnit in exercitiu. In timp ce ei povestesc ce-au simtit eu ii mai intreb daca au constientizat si prezenta colegei sau colegului care i-a ghidat spre obiect? Au simtit si spatiul din jur? Si pe ceilalti din sala? Daca isi amintesc cum era mana colegului, colegei, daca au simtit intentia, mai ferma, mai pripita, mai moale, mai ezitanta cu care au fost condusi spre obiect?

Un alt exercitiu a fost cu mingea: copiii se aseaza in cerc si avem o minge pe care i-o dam unuia dintre copii. Copilul cu mingea trebuie sa tina mingea la el, s-oobserve, s-o cunoasca cu simturile, s-o tina ca fiind mingea lui fara sa se grabeasca s-o dea mai departe. In momentul in care-i spun s-o dea mai departe copilul trebuie sa aleaga pe cineva din cerc, sa-l fixeze cu privirea astfel incat si celalalt copil sa inteleaga ca el e cel ales si sa-i daruiasca mingea lui pe care a cunoscut-o si pe care a avut-o. Copilul care primeste mingea are acelasi lucru de facut, s-o cunoasca, sa-i placa, sa se joace cu ea si pe urma s-o daruie altui copil. Copiilor le e greu la inceput sa nu se grabeasca , sau sa astepte pana le vine randul, ori cand au mingea sa-si acorde timp sa stea cu mingea, dar cu un mic ajutor din exterior care sa le ghideze atentia la ce trebuie, ei reusesc usor-usor sa se adune si sa fie atenti mai mult timp.

Le propun sa ne imaginam un loc: munte, mare, padure, intr-o casa, la scoala etc, si sa observam cat de multe lucruri ne inconjora incepand de la natura cu toate ale ei, vremea, vegetatia, dupa caz, animale, alti oameni, obiecte, si in primul rand cum se raporteaza, fiecare in parte, la ceea ce-l inconjoară, pentru a le creea reflexul să participe cu toata atentia lor si să se obisnuiasca sa gandeasca singuri, sa aibe incredere in ei. Sunt multi copii care nu indraznesc sa simta si sa gandeasca in mod propriu ci selecteaza ce a fost apreciat anterior la alt copil si reproduc un rezultat strain de ei.

Incerc ca intotdeauna alternarea intre concret si imaginar sa fie echilibrată. Aceste exercitii care implica toate simturile, imaginatia si gandirea dezvoltă in timp capacitatea de concentrare, tot procesul efectuat in lucru fiind destul de complex.