Acneea este o problemă dermatologică foarte frecventă  afectând aproximativ 90% din populaţia cu vârsta cuprinsă în intervalul 11-30 de ani.

    În funcţie de sex s-a constatat că la fete are un grad maxim de severitate între 15 şi 17 ani, iar la băieţi între 17 şi 20 de ani, aceştia din urmă având tendinţa de  a dezvolta forme mai grave de boală. Într-un procent ridicat de cazuri boala persistă mai mulţi ani şi poate determina formarea de cicatrici inestetice cu impact negativ important asupra dezvoltării psihosociale a pacientului, ducând până la depresii grave, izolare de societate sau chiar tendinţe suicidare.

    Este provocată de un cumul de factori: producţia crescută de sebum la nivelul foliculilor sebacei localizaţi în special la faţă şi trunchi fiind însoţită de obstrucţia foliculilor sebacei şi proliferarea locală a unui microorganism  - Propionibacterium acnes - care prin eliminarea unor factori specifici determină inflamaţie.

    Expresia clinică îmbracă un aspect polimorf , iniţial apărând leziuni noninflamtorii - comedoanele - care pot fi închise sau deschise: punctele negre respectiv punctele albe. cestea preced sau se asociază cu leziunile inflamatorii  care pot fi superficiale sau profunde. Acestea din urmă sunt mai dureroase, persistă mai mult timp şi pot conflua formând chisturi multiloculare foarte inestetice. Chisturile pot persista luni de zile şi se vindecă lăsând cictrici în aproximativ un sfert din cazuri.

    S-a formulat o ipoteză conform căreia unii factori precum grăsimile, ciocolata sau stresul pot agrava boala, şcoala franceză de dermatologie fiind singura care nu combate această teorie şi care încurajează dieta low-fat şi evitarea dulciurilor rafinate pe perioada de risc maxim, dar o dovadă ştiinţifică a relaţiei de cauzalitate dietă-acnee nu a putut fi obţinută până în prezent.  Stresul agravează într-adevăr boala, dar nu printr-un mecanism nervos central sau hormonal ci prin faptul că pacientul îşi traumatizează leziunile.

    Dintre factorii favorizanţi ai vindecării se consideră că lumina UV solară în afara producerii unui bronzaj uniform are un rol efectiv în tratarea acestei afecţiuni.

    Evoluţia bolii este ciclică, cu ameliorări şi exacerbări spontane, frecvent observându-se o intensificare a erupţiei în anotimpurile reci când scade radiaţia UV naturală şi în perioada premenstruală când se produc tulburări hormonale.

Tratamentul în acneea vulgară are patru obiective majore:

    În urma evaluării clinice pacientul va beneficia de o de terapie complexă ce reuneşte preparate cu administrare topică, sistemică şi laserterapie cu rezultate excelente.