Alopecia reprezită pierderea localizată sau difuză a părului. Poate fi cicatricială sau necicatrială, în primul caz  foliculii piloşi fiind suprimaţi, pielea apărând atrofică şi scleroasă, netedă în al doilea caz foliculii piloşi fiind conservaţi.

Alopecia androgenetică debutează la la pubertate la băieţi şi după 30 de ani la femei având determinism genetic şi hormonal - nivel crescut de hormoni androgeni -  şi afectând zonele frunţii, tâmplele şi vertexul cu păstrarea opului în regiunea occipitală.  Firul de păr se subţiază, se scurteză şi îşi pierde culoarea, pielea pare mai subţire datorită absenţei foliculilor piloşi Asociază frecvent seboree şi pitzriasis simplex al scalpului.

Alopeciile difuze neinflamatorii pot fi acute (după naştere sau după avort, în stări febrile sau după intervenţii chirurgicale majore) sau cronice (în cadrul unor boli endocrino-metbolice, sub tratamentul cu unele medicamente sau după expunerea la toxice).

Alopeciile din cadrul unor afecţiuni cutanate inflamatorii se asociază cu grade diferite de eritem, descuamare şi prurit. Cel mai frecvent apar în psorizis, dermatita seboreică şi în dermatitele de contact.

Alopeciile cicatriciale (pseudopelada) sunt circumscrise, pielea este luciosă, scleroatrofică cu foliculii fiind aparent normali. Diagnosticul se obţine după prelevarea de biopsii fiind incriminate ca şi cauze  lupusul eritematos sistemic, lichenul plan, sclerodermia etc.

Alopecia areată (pelada) reprezintă pierderea rapidă şi completă a părului pe arii bine circumscrise. Pielea este lucioasă, iar la periferia plăcii firele de păr se smulg cu uşurinţă.

Tratamentul alopeciei se poate efectua de către medicul dermatolog şi va cuprinde atât substanţe cu aplicare locală cât şi utilizarea de medicaţie sistemică în unele cazuri. În cazul formelor cu dispariţia completă a foliculilor piloşi se va opta către implantul de păr sau către transplantul cu autogrefe.