Biserica Amzei

Impunatoarea biserica se afla in cartierul denumit curent "Piata Amzei" sau "Biserica Amzei", pe strada ce duce din Calea Victoriei catre Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru.

Prima biserica cu hramul Sfantul Nicolae, de dimensiuni mici, cu o singura turla, a fost construita intre anii 1807-1810, pe locul si cu fondurile lasate de polcovnicul (colonelul) Nicolae Darascu, de catre nepotul sau Amza Naescu, al doilea vistier al tarii, impreuna cu Dimitrie si Dionisie Darjescu.

 Amza a completat fondurile necesare, din agoniseala proprie. Dupa moartea sa, lacasul s-a numit "Biserica Amzei". De la cea dintai biserica se pastreaza pomelnicul, ale carui slove sunt elegant sapate pe o lespede de piatra, altadata incastrata in peretele proscomodiei, acum aflata in curtea bisericii, pe latura nordica.

          Anterior anului 1832 au existat chilii imprejur, unde functiona o scoala cu doua clase pentru incepatori, semnalata de N. Iorga.

 Biserica a fost distrusa de un incendiu in anul 1846, iar restaurarea a fost de mari proportii. Cu prilejul altor reparatii, in anul 1875, i s-au adaugat doua turle, din lemn si tabla. Tot atunci a fost construita o fantana, in stil neoclasic, din piatra, in parte sculptata, aflata la sud-vest de biserica, langa casa parohiala, aproape adosata calcanului imobilului vecin, purtand inscriptia: ridicata de Ioan C. Petrescu in 1875.

 In anul 1898, biserica veche a fost demolata din temelie, din initiativa preotului paroh iconom stavrofor Ilie Teodorescu, pentru construirea unui nou lacas - cel actual - pe acelasi amplasament.

Pisania noii biserici este datata 21 octombrie 1901:

"In numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant o Treime Sfanta inchinata si nedespartita. Aceasta Sfanta Biserica cu hramul Buna Vestire si Sf. Erarh Nicolae, zidita in anul 1810 din fondul lasat de vrednicii de amintire frati Nicolae si Dimitrie Darascu ctitorii ei, restaurata in anul 1846 in urma incendiului de care a fost cuprinsa si apoi din nou reparata in anul 1875 de epitropie din fondul ei.

  "Recladitu-s-a din temelie acum din nou in timpul (lipsa: regelui Carol I si Elisabeta doamna), a arhipastoriei I.P.S. Mitropolit primat Iosif Gheorghian, din initiativa si prin staruinta epitropiei compusa din iconomul stavrofor Ilie Teodorescu, paroh, si din domnii Grigore Galasescu si Petre Barbulescu, dupa planurile intocmite de dl. arhitect Al. Savulescu".

Lucrarea a inceput in iulie 1898 si s-a terminat in 21 octombrie 1901 cand i s-a mai dat si hramul Sf. Imparati, pe langa cele doua de mai sus. Constructor a fost dl. D. Dobrescu si pictor dl. Prof. Marchetiumberto".

Iconostasul, amvonul si stranele din stejar au fost facute de sculptorul Gheorghe Babic.

Biserica este o cladire monumentala, in stil eclectic, de scoala academica franceza, ornamentata in exterior cu elemente arhitecturale din piatra si caramida, dintre care unele caracteristice arhitecturii neoromanesti: asize de caramida aparenta galbena, alternate cu zone tencuite, siruri de ocnite sub cornisa si brauri bogat decorate.

Planul bisericii este triconc (28.70 x 11-15.50 m), cu pronaosul usor supralargit si trei turle: una mare peste naos, cu o cupola alcatuita din "felii" de sfera terminata cu un lanternou si doua turnuri mai mici pe cele doua ante ale pronaosului (avand functiunea de spatii ale scarilor).

Constructia este ridicata de la sol pe un soclu masiv din piatra de cea doi metri care-i accentueaza sveltetea. Accesul in biserica se face prin trei portaluri inchise cu usi din lemn de stejar sculptat.

Intrarea principala, dinspre vest, este surmontata de un arc treflat. Intrarile dinspre nord si sud sunt protejate prin porticuri, relativ adanci, avand cate o arcada frontala in "maner de cos", iar lateral, cate un arc "in potcoava".

Arcele frontale au deasupra cate un fronton ascutit. Fiecare arc frontal reazema pe coloane cu capiteluri compozite, de factura academista.

Interiorul este foarte inalt, cu lumina naturala filtrata prin vitralii. Trei candelabre mari din bronz lumineaza biserica in interior. Arcadele si stalpii interiori sunt de sorginte renascentista. Pictura este in prezent fisurata, pe alocuri chituita, si mult afumata. Ca obiecte vechi, de valoare, se mai pastreaza un potir de argint donat de Nicolae Darascu, fratelui sau, pentru biserica Sf. Ionica Moldoveni si apoi adus la Biserica Amzei.

Sursa text: Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea