Până la cutremurul din anul 1977 s-a numit Bradu-Boteanu. Prin demolarea Bisericii Ienii în timpul cutremurului, fost monument istoric datând de la anul 1613, ce se afla vizavi de hotelul Intercontinental, sectorul acestei parohii, împreună cu părintele Stan Dimancea şi credincioşii, au fost primiţi de pr. Constantin Grigorescu la Biserica Bradu-Boteanu. „Pentru a se permanentiza numele Bisericii Ienii, s-a hotărât ca noua parohie să poarte de atunci numele de Biserica Boteanu-Ienii, adăugându-i-se, pe lângă hramul «Sfântul Gheorghe», şi hramul «Sfintei Mare Muceniţe Varvara», ocrotitoarea minerilor“, ne lămureşte cu privire la actuala denumire părintele Vasile Axinia.

Aici se găseşte şi o părticică din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamţ, ajunsă, „aşa şi-a dorit Sfântul Ioan Iacob, în mod miraculos“, crede părintele paroh. În 1992, când s-au mutat moaştele Sfântului din peştera din Hozeva, unde s-a nevoit, în Biserica Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul“ din apropiere de Ierihon, Televiziunea Română a făcut un material despre eveniment. Unul dintre cameramani a cerut, la plecare, o părticică din moaştele Sfântului Ioan Hozevitul. Părintele Vasile Axinia, aflând de la acesta despre darul primit, i-a recomandat să le aducă la biserică, nefiind indicat să stea într-o casă, ci în biserică, spre închinare. „Mi le-a adus în a doua zi de Paşti a anului 1992. Le-am aşezat în altar, dar apoi, cu ajutorul credincioşilor, am făcut un baldachin şi o raclă, unde le-am pus spre închinare tuturor celor care vin la biserica noastră“. Părticica din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamţ se află în biserică, în partea dreaptă

Istoria bisericii se întinde până la 1682, când jupânul Mihul a ridicat o biserică din lemn pe hotarul de miazănoapte, pe atunci al Bucureştiului, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“. A fost numită Bradu-Boteanu, de la un brad mai înalt de lângă biserică, dar şi de la mahalaua „Boteanului“ din apropiere. Doi dintre urmaşii ctitorului, Maxem şi Gheorghe, au înălţat, în timpul lui Scarlat Vodă Ghica, la 5 iunie 1760, pe temeliile vechii ctitorii din lemn, o biserică din cărămidă. După aproximativ 150 de ani, între anii 1908-1911, „în locul bisericii de mici dimensiuni, care era în formă de cruce, fără pridvor, cu două turle mult prea înalte pentru proporţiile modeste ale bisericii, în care te coborai pentru a intra în ea, s-a clădit actuala biserică, adăugându-se şi hramul «Sfinţii Voievozi», după cum aflăm din pisania de la uşa bisericii“, spune părintele Axinia. Biserica existentă astăzi a fost ctitorită de Zinca Izvoranul, împreună cu enoriaşii, între anii 1908-1911. La intrare în biserică, veţi observa, sub cafas, portretul lui Mihail Rioşeanu, înrudit cu ctitorul sfântului lăcaş. Din vechea biserică de la 1760 se mai păstrază doar o parte din pisanie, în literă slavonă ori chirilică, pe care o puteţi vedea la intrarea în biserică, în zidul exterior din partea dreaptă.

Planul bisericii actuale este în formă de cruce bizantină, cu un adaos de pridvor la intrare. Pictura este realizată în tempera de pictorul preot Vasile Damian, în stil neobizantin. Catapeteasma este lucrată în stejar de lemn, cu coloane şi brâuri traforate, cu icoane de sus până jos din metal argintat de sculptorul C. M. Babic, la anul 1911, semnătura lui aflându-se pe spatele uşilor împărăteşti. Acum, biserica se pregăteşte de reconsolidarea turlelor căzute la cutremurul din 1940. Actele au fost depuse la Primăria sectorului 1 şi în mai 2008 s-a aprobat efectuarea lucrării pe cheltuiala Primăriei.