Numele zonei ÅŸi al bisericii provine de la Iancu căpitan de cazaci, menÅ£ionat în aceste părÅ£i ale oraÅŸului în anul 1752. BISERICA VECHE a fost construită între anii 1774-1775 de Dumitru Gheorghe Măcelaru, soÅ£ia sa GhiÅ£a (Gherghina) ÅŸi preotul Ivan de la biserica Silvestru pe terenul dăruit de căpitanul Nicolae Petre ÅŸi moÅŸul acestuia, Frangulea, în zilele domnitorului Alexandru Ipsilanti ÅŸi ale mitropolitului Grigore al II-lea. În anul 1836, biserica a fost reparată de Pascu Ulieru, iar în anul 1852 a fost învelită ÅŸi zugrăvită de MiÅŸu Dragu. Cu acel prilej, a fost montată o catapeteasmă. În anul 1875, biserica a fost renovată, atunci când i-au fost construite două turle la stăruinÅ£a diaconului Matei Protopopescu de la biserica Zlătari, devenit apoi preot paroh. Biserica a mai fost restaurată în anii 1895 ÅŸi 1926.În anul 1881 a fost pictată în stil renascentist de pictorul Gheorghe Ioanid, elev al lui Gh. Tătărăscu. Pictura a fost restaurată în anul 1895 de către autor, apoi în anul 1919 de pictorul I. Simionescu, iar între anii 1948-1951 de pictorul Gh. Teodorescu-RomanaÅ£i. Biserica avea un plan triconc (treflat), având lungimea de 21 m, lăţimea de 6 m ÅŸi înălÅ£imea de 7 m, cu abside poligonale la exterior ÅŸi semicirculare la interior, acoperite cu bolÅ£i în sfert de sferă. Era zidită din cărămidă cu o grosime a zidurilor de 60 – 70 cm. Două elemente arhitecturale de plan octogonal îmbrăcate cu tablă confereau verticalitate lăcaÅŸului de cult: turla pe naos, mai amplă, ridicată pe arce ÅŸi pandantivi ÅŸi turnul clopotniÅ£ei deasupra zonei cafasului din pronaos. Acoperirea navei se făcea printr-o boltă semicilindrică, întărită de arce rezemate pe pilaÅŸtri interiori. O calotă semiferică pe pandantivi acoperea zona dintre cafas ÅŸi turla Pantocratorului. FaÅ£adele erau simple, fără ornamente cu un antablament clasic ÅŸi pilaÅŸtri. Lumina pătrundea prin ferestre largi, terminate semicircular. FaÅ£ada vestică era marcată de un fronton triunghiular, care avea în ax un medalion circular, pictat. La una din restaurările din secolul al XIX-lea, la această faÅ£adă a fost adăugat un vestibul închis în stil baroc. Intrarea cu portalul înalt, terminat semicircular, era flancată de două panouri – icoane pictate înfăţiÅŸând pe SfinÅ£ii Apostoli Petru ÅŸi Pavel. Biserica, înconjurată de o grădină cuprinsă între patru străzi, se încadra bine în situl format din case specifice începutului de secol XX. În ziua de 4 aprilie 2000, din cauza unei erori de execuÅ£ie a lucrărilor de consolidare a fundaÅ£iei, biserica a fost deteriorată iremediabil. FundaÅ£ia din zidărie s-a deplasat spre exterior ÅŸi a distrus aproape în întregime peretele de sud, bolta de acoperiÅŸ a pronaosului s-a prăbuÅŸit, turla de lemn de deasupra cafasului s-a rupt, iar balconul de lemn a fost smuls din pereÅ£ii în care era ancorat. În urma expertizei tehnice realizată de către reputatul specialist inginer Anatolie Cazacliu, s-a ajuns la concluzia că biserica nu mai poate fi salvată, ci trebuie demolată ÅŸi construită una nouă. Noul lăcaÅŸ de cult al parohiei Iancu Vechi-Mătăsari a fost construit între anii 2004-2008 prin strădania părintelui profesor universitar Constantin CorniÅ£escu, cu sprijinul financiar al Primăriei Sectorului 2 ÅŸi a numeroÅŸi credincioÅŸi din parohie. În anul 2008, a fost dat în folosinţă subsolul bisericii. In 2009 s-a realizat instalatia de incalzit in pardoseala. |