Biserica Mântuleasa este o biserică ortodoxă din BucureÅŸti, situată în sector 2. LăcaÅŸul de cult este ctitorit în anul 1734 de de jupânesele Maria ÅŸi Stanca, sora ÅŸi soÅ£ia jupanului Manta Cupetu pe vremea domnitorului Grigore Ghica. Biserica este zidită în stilul arhitectonic Brâncovenesc, în formă de cruce, cu altar, naos unit cu pronaosul, pridvor sprijinit pe patru stâlpi cilindrici de piatra ÅŸi turlă care serveÅŸte drept clopotniţă, situată deasupra zidului despărÅ£itor dintre pronaos ÅŸi pridvor. Nu se cunosc numele meÅŸterilor care ,,au pus început si capăt acestui lăcaÅŸ” dar se ÅŸtiu numele ctitorilor, deoarece în pisania încadrată deasupra uÅŸilor de la intrare se poate citi: ,,Această Sfântă ÅŸi Dumnezeiască Biserică, unde se cinsteÅŸte Hramul SfinÅ£ilor Îngeri Mihail ÅŸi Gavril, este făcută din temelie de jupâneasa Maria, sora lui jupan Manta Cupetu ÅŸi de jupâneasa Stanca ÅŸi s-a făcut în zilele lui Grigore Ghica V în luna lui septembrie 1734.” Pictura pereÅ£ilor pare a rezuma un model mai întins de care s-a servit pictorul, ceea ce explica apariÅ£ia Cinei cea de Taina si a Înălţării Sfintei Cruci alături de scene inspirate din activitatea Mântuitorului înainte de Patimi. Printre Apostoli, Episcopi ÅŸi SfinÅ£i Diaconi care împodobesc pereÅ£ii hemiciclului, este pictat ÅŸi Sfântul Diacon Amun, care apare rareori, ÅŸi niciodată înainte de sfârÅŸitul secolului XVII, în Å¢ara Românească ÅŸi Moldova. O particularitate rară de ordin iconografic este pictarea Mântuitorului la dreapta ,,bunului tâlhar” în Paradis, în planul al doilea, în spatele patriarhilor Avram, Iacov ÅŸi Isac, din marea scenă a Judecăţii de Apoi. Tot la capitolul particularităţi se remarcă ÅŸi pictarea în pridvor a unei „hore de doamne ÅŸi domniÅ£e”, motiv rar întâlnit în pictura bisericească, fapt remarcat ÅŸi de marele savant Nicolae Iorga ce a studiat în mai multe rânduri această biserică. Totodată, constatându-se că stratul de pictură de la acea data o acoperă pe cea originală, s-a trecut la spălarea întregii picturi, rămânând până în ziua de azi pictura originală, executată în frescă bizantină, ce formează în continuare obiect de admiraÅ£ie pentru credincioÅŸi. Numele celor care cu râvna ÅŸi dragoste de Dumnezeu au ostenit în acest scop au fost trecute în cea de-a doua pisanie în care se poate citi: „Această Sfântă Biserică, zidită în anul mântuirii 1734, în cursul vremilor suferind multe schimbării ÅŸi stricăciunii a fost restaurată în vechea sa înfăţiÅŸare, în răstimpul anilor 1924–1930, în zilele de domnie ale regilor Ferdinand I ÅŸi Carol II, Patriarh al României fiind D.D. Rr. Miron Cristea, paroh al bisericii Pr. Iconom N. Marinescu–Frăsinei; epitropi domnii Vladescu Olt, Gh. Ionescu–Sisesti, B. Mangaru; consilieri parohiali: domnii Romulus Voinescu, I. Vasilescu–Valgan, col. H. Iorca, Al. R. Protopopescu, D. R. Ioanitescu, ing. G. Mihăilescu, D. Boroianu, N. Besnea, Dima Miculescu si M. Stoicescu, arhitect restaurator N. Zane, pictor restaurator Paul Molda”. Partea de răsărit a curÅ£ii bisericii a servit în vremuri îndepărtate ÅŸi ca cimitir, fapt dovedit de cele câteva pietre funerare ÅŸi inscripÅ£ii rămase. O istorie deosebită are ÅŸi clopotul bisericii care este construit din oÅ£elul capturat de armata română în Primul Război Mondial după cum rezultă din inscripÅ£ia aflată pe exteriorul său: „Acest clopot s-a făcut cu ajutorul enoriaÅŸilor…din material capturat de armata română în luptele cu ungurii la Tisa când s-a ocupat ÅŸi Budapesta în anul 1919”. „1920 August 15”