A fost zidită de Dan Danilovici mare logofăt, în 1586-1587, în timpul Domnului Mihnea II Turcitul, lângă un izvor tămăduitor aflat pe malul Colentinei. Numele de MărcuÅ£a i s-a dat, de la nepoata lui Dan logofăt, ViÅŸa, fiica lui Marco armaÅŸul (zisă MărcuÅ£a), care o repară la 1679 ÅŸi clădeÅŸte chilii în jurul bisericii. Mitropolitul Åžtefan al II-lea a adăugat pridvorul ÅŸi clopotniÅ£a din incinta exterioară, a făcut cadrul din piatră al ferestrelor ÅŸi al uÅŸii de intrare, o zugrăveÅŸte aÅŸa cum spune pisania din 1733, în timpul domniei lui Grigore II Ghica.În timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) se adaugă în jurul bisericii un han cu prăvălii ÅŸi ziduri ca de cetate ÅŸi se rezideÅŸte clopotniÅ£a din incinta interioară. Pe la 1820, în clădirile mănăstirii, este mutat un ospiciu pentru alienaÅ£i, apoi după 1925 o ÅŸcoală de reeducare ÅŸi apoi pentru copii infirmi. O icoană făcătoare de minuni este adusă la 1848, de la schitul Malamuc – Buzău (de aici denumirea modificată în „balamuc”). La mijlocul secolului al XIX-lea este restaurată de arh. Johann Schlatter ÅŸi arh. BeniÅŸ. Între 1933-1941 mănăstirea a fost restaurată parÅ£ial, lucrările fiind conduse de arh. Em. Costescu de la Comisia Monumentelor Istorice. Intre 1945-1957 s-au făcut ample lucrări de reparaÅ£ii. Din 1966-1984 se continuă restaurarea în vremea preotului paroh Nicolae Pretorian. Este reconstituită turla Pantocrator, după urmele păstrate, este restaurat pridvorul ÅŸi este invelită cu tablă de aramă. O nouă tâmplă  este lucrată în lemn de nuc de sculptorul Aurel Obreja. Pictura a fost restaurată. Face parte din bisericile inspirate de planul bisericii de la Cozia, triconc cu o turlă pe naos (21,6 x 6,5-11,5 m), cu pereÅ£i groÅŸi de cca 80 cm. FaÅ£adele sunt decorate în cărămidă aparentă aÅŸezată în rânduri orizontale, alternate cu fâÅŸii tencuite, întrerupte de câte două cărămizi poziÅ£ionate vertical. Ele sunt împărÅ£ite de un brâu simplu de cărămizi rotunjite, în două registre inegale, compuse din arcaturi executate cu aceleaÅŸi cărămizi speciale. La restaurare, paramentul a fost scos de sub tencuiala ce fusese aplicată în secolul XVIII. DecoraÅ£ia exterioară a bisericii este elementul cel mai interesant ÅŸi valoros, care o situează printre cele mai importante monumente religioase din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.  În faÅ£a porÅ£ii vechii Mănăstiri MărcuÅ£a, între 1999-2005 a fost ridicată o nouă biserică cu hramul ÎnălÅ£area Domnului.