Pe actualul loc al Bisericii OÅ£etari s-a aflat, iniÅ£ial, un zăvoi de oÅ£etari, pe malul fostei gârle BucureÅŸtioaia, afluent al DâmboviÅ£ei, care îÅŸi avea vadul pe actuala stradă GalaÅ£i (date despre această apă găsim în Istoria fondării oraÅŸului BucureÅŸti de Dimitrie Papazoglu). În anii 1680-1681 a fost construită, în zilele lui Åžerban Vodă Cantacuzino, o bisericuţă din lemn, despre care găsim referiri în Istoria BucureÅŸtilor de Ionescu-Gion ÅŸi în „Din vechiul BucureÅŸti între anii 1789-1791” de Gheorghe Florescu. Tot din lemn s-a refăcut, în anii 1691-1692, pe vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), martir al creÅŸtinătăţii, o a doua biserică, iar după răzmeriţă a fost ridicată, în iulie 1757, sub Domnia lui Constantin -Vodă Mavrocordat, a treia Biserică, de data aceasta din zidărie, aÅŸa precum aflăm dintr-un act al Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, din 1786. Din pisania veche, scrisă cu litere chirilice săpate în piatră, care se păstrează în pridvorul bisericii, aflăm că aceasta s-a zidit ÅŸi înfrumuseÅ£at cu ajutorul lui Mărgărit Staroste, al lui Nicolae Cernavodeanu, al Jupânului Nicolae CupeÅ£ul ÅŸi al altor creÅŸtini, „ca să le fie lor veÅŸnica pomenire” La 25 august 1794, un ctitor pe nume Radu Nicule a dăruit Bisericii un clopot. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica OÅ£etari, aÅŸa cum avea să rămână întipărită în memoria bucureÅŸtenilor, a fost locul de îngropăciune al membrilor marii familii negustoreÅŸti Hagi Tudorache, de la care se păstrează ÅŸi astăzi, în pridvorul Bisericii, două morminte cu pietre funerare, datate 1825 ÅŸi 1845. Cu prilejul restaurării din 1860-1866, pe timpul Mitropolitului Nifon Primat al României (1850-1875), cu ajutorul familiilor Hagii Tudorache, N. Zamfirescu ÅŸi Romanescu, unul dintre cei mai importanÅ£i pictori români Gheorghe Tattarescu (1820-1894), a executat întreaga pictură murală în ulei a Bisericii OÅ£etari, precum ÅŸi iconostasul. Mitropolitul Nifon s-a născut la BucureÅŸti, în mahalaua OÅ£etarilor, pe uliÅ£a Teilor, actuala stradă Vasile Lascăr, în anul 1789, ca fiu al blănarului Rusailă, originar din oraÅŸul Castoria–Macedonia, care ajutat de Arhimandritul Iason a venit în BucureÅŸti, împreună cu soÅ£ia sa Aposta. Rusailă îl întâlnise la Salonic pe Arhimandritul Iason, în timpul unui pelerinaj la Sfântul Munte Athos. Arhimandritul Iason locuia împreună cu nepotul său, călugărul Sofronie, în curtea Bisericii OÅ£etari. Aici la Biserica OÅ£etari, va fi botezat viitorul Mitropolit ÅŸi va lua primele lecÅ£ii de învăţătură bisericească, de citire, scriere ÅŸi cântare psaltică, de la călugărul Sofronie.

Chipul Mitropolitului Nifon este pictat în pronaosul Bisericii OÅ£etari. Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei (1789-1875) a dăruit Bisericii OÅ£etari, după restaurarea încheiată la 1866, o falangă dintr-un deget al Sfântului Mare Mucenic Haralambie (89 d.Hr.–10 februarie 202 d.Hr.), cel mai longeviv sfânt creÅŸtin. PărinÅ£ii Sfântului Mucenic Haralambie, au fost botezaÅ£i de Sf. Apostol Ioan, iar despre bunicii săi se spune că ar fi fost botezaÅ£i chiar de către Sf. Ioan Botezătorul.