Biserica Sfntul Anton - Curtea Veche din Bucuresti, monument istoric, a fost zidita de Voievodul Mircea Ciobanul, (1545- 1553 si 1558- 1559), probabil in a doua domnie, ca Biserica Domneasca, pe zidurile fostei biserici, inaltata initial de Mircea cel Batrn, care a intemeiat si prima Curte Domneasca in Cetatea Dmbovita ( Bucuresti in anii 1398- 1401).

Actuala biserica a trecut prin mai multe transformari: cea mai de seama s-a facut de Stefan Cantacuzino la 1715, cand i s-a adaugat Portalul de la intrare si peretele despartitor al femeilor de barbati ( din care doua coloane din piatra se vad si astazi, incastrate in zidul bisericii), mentionate in pisania de piatra aflata deasupra usii de la intrare.

Dintr-un document datat 20 octombrie 1758, reiese faptul ca Voda Constantin Mavrocordat a marit biserica, adaugndu-i doua paraclise alaturi, daramate de arhitectii lui Bibescu Gheorghe si Barbu Stirbei ( 1842-1843; 1849-1856). Urmele zidurilor fostelor paraclise se vad foarte bine in curtea bisericii, sub forma unor pavaje peste temelii.

Dupa incendiul din 23 martie 1847 pictura este refacuta de profesorul C. Lecca. La 22 martie 1852 , dupa ce lucrarile de restaurare au fost incheiate, a avut loc tarnosirea bisericii de catre Mitropolitul Nifon, cand s-a adaugat si cel de al doilea hram „Sf. Antonie cel Mare”, pe langa primul hram „Bunavestire”.

Lucrarile de restaurare incepute in 1914 si intrerupte din cauza Primului Razboi Mondial ( 1916-1918) au fost executate in anii 1928- 1935 de arhitectul Horia Teodoru, care a scos in evidenta elementele constructive si decorative ce dau o nota de originalitate bisericii.

Arhitectura-pictura-restaurarea

În interior, naosul si pronaosul formeaza o singura incapere, sporind astfel impresia de monumentalitate a interiorului.Ceea ce caracterizeaza acest tip de biserica cu plan triconc, este structura naosului acoperit cu o bolta cilindrica unitara, intrerupta de o turla in dreptul absidelor laterale. În pronaos, cu prilejul efectuarii sapaturilor de cercetare, au fost descoperite trei cavouri boltite, din zidarie de caramida, toate profanate la data necunoscuta. Cavoul din dreapta pare a fi apartinut lui Mircea Ciobanul, ctitorul bisericii. În exteriorul bisericii, ca o nota de originalitate, se prezinta decoratia fatadelor, alcatuita din fasii alternative de caramida aparenta si tencuiala. Aceasta decoratie imita de fapt un sistem vechi de constructie romana. La noi a fost folosit prima oara la biserica Manastirii Valea, judetul Arges, ctitorie a lui Radu Voda Paisie la 1537 si zugravita de urmasul sau, Mircea Ciobanul.

Biserica a fost pictata de trei ori.

-Din prima pictura din fresca, se mai pastreaza fragmente in partea superioara a peretelui de sud a Proscomidiarului;

 -Cea de a doua fresca, din timpul lui Stefan Cantacuzino, se gaseste in nisele din dreapta si stanga intrarii in biserica,

 -A treia pictura a fost in ulei, executata de profesorul de desen de la Gimnaziul „Sf. Sava”, C. Lecca si se situeaza la limita unui stil neoclasic corect.

Catapeteasma este din lemn aurit, sapata de pictorul Babic la mijlocul secolului trecut.

Dupa cutremurul din 1977, biserica a fost reparata si s-au facut mai multe lucrari: s-au consolidat turla, clopotnita, treptele de la intrare in biserica; a fost restaurata pictura; a fost reconstruit cafasul: s-au zidit zece hote de zid, acoperite cu geam gen vitralii, pentru arderea lumanarilor

Pictura bisericii a mai fost restaurata si in anul 1998.

Astazi biserica are un plan triconc cu o lungime de 25m si o latime de 9m, iar la abside 14m. Suprafata cladita este de 248 mp.

Curtea bisericii, cu o suprafata de 718 mp este imprejmuita cu gard de fier pe un soclu de zid. În intregul ei, biserica Curtea Veche este un exemplu remarcabil de logica constructiva si de juste formule decorative aplicate unui material putin pretentios, maleabil si destul de durabil.