Parohia a luat fiinţă odată cu construirea, în anul 1839, a bisericii vechi, cu hramul Sf. Dumitru, având drept ctitori pe preotul Dumitrache Domiţian şi soţia sa Stana, în timpul domnitorului Alexandru Ghika şi a mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei. Hotărârea construirii actualei biserici a fost luată de un Comitet de iniţiativă, format din consilieri şi enoriaşi locali în frunte cu Nicolae Rădulescu – Fotache, în anul 1910. Piatra de temelie a actualei biserici s-a pus în anul 1924, la circa 30 de metri spre nord faţă de altarul vechii biserici.

Lucrările de construire s-au executat în mare măsură prin osârdia şi cheltuiala bunului credincios Nicolae Rădulescu – Fotache şi a soţiei sale Maria, care au devenit ctitorii principali ai noii biserici. O contribuţie de seamă la finalizarea lucrărilor sfântului locaş a avut-o şi primăria municipiului Bucureşti.Biserica a fost sfinţită în anul 1934 sub arhipăstorirea primului patriarh al României, Miron Cristea.

În anul 1935 biserica veche a fost demolată, iar pe locul Sfintei Mese a altarului, s-a construit o troiţă de lemn, care în anul 2006 a fost înlocuită cu un mic monument alcătuit dintr-o cruce sculptată, din piatră de Albeşti, având pe postament pisania vechii biserici. Această frumoasă cruce a fost ctitorită de domnul Victor Corneliu Dorojan şi doamna Ştefania Ştefănescu.

În urma cutremurelor din anii 1940, 1977, 1986, 1990 în pereţii bisericii s-au produs importante crăpături, spărturi şi fisuri, care constituiau un real pericol, atât pentru existenţa sfântului locaş cât şi pentu siguranţa credincioşilor care luau parte la sfintele slujbe.

Intre anii 1999 – 2006, s-au executat ample lucrări de reparaţie şi consolidare a bisericii. Acestea au inclus refacerea infrastructurii şi a suprastructurii bisericii, redând frumuseţea iniţială a sfântului locaş