Biserica SF. ECATERINA -fosta Mănăstire a lui „Pană Vistier” - Paraclisul Institutului Teologic Este situată în faţa Institutului Universitar Teologic, a cărei activitate religioasă se împleteşte cu cea a bisericii. Pe aceste locuri a existat o biserică de mănăstire mai veche, clădită de Ivaşco Golescu, mare vornic, începută în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea şi terminată în timpul domniei fiului acestuia Mihnea Turcitul pe la 1583. În 1595, după retragerea trupelor turceşti ale lui Sinan-paşa, Pană vistierul o repară, devenind astfel al doilea ctitor al mănăstirii. Este arsă de oştile lui Gabriel Báthory în 1611 şi este din nou reparată de urmaşii ctitorilor. Biserica era de zid, cu două turle de lemn şi învelită cu şindrilă. A fost dărâmată până la temelie în 1850. O noua biserică, cea actuală, s-a reconstruit pe locul celei vechi, fiind gata la 1852, rămânând ca biserică de mir, nu de mănăstire. Este pictată de Constantin Lecca şi Mişu Popp. Pictura tâmplei a fost făcută pe pânză, la muntele Sinai şi aplicată pe lemn. Au mai fost făcute reparaţii în 1899, 1909, 1923. Arhitectura Este o biserică pe plan triconc de dimensiuni relativ mari (31,3 x 10 -16 m), dar de proporţii neplăcute, cu abside mari, semicirculare, cu o turlă foarte mică, octogonală peste naos şi un turn-clopotniţă pe plan pătrat, dezvoltat peste vestibulul dintre cele două turnuri cu scările de acces. În faţă are un pridvor semicircular, cu antablament, pe 4 coloane ionice. Faţadele simple, sunt concepute în stil neoclasic, cu pilaştri în registrul inferior al căror antablament formează un brâu în jurul bisericii. Interior este decorată pe toată înălţimea pereţilor în stil baroc, cu pilaştri ce susţin un antablament desfăşurat ca un brâu la înălţimea bazei bolţilor. O pictură decorativă acoperă arcele, iar timpanele şi bolţile sunt pictate cu icoane de sfinţi. Ferestrele dreptunghiulare, de dimensiuni mari au grilaje simple la exterior. Extras din:„Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti”Vol.1, de Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea, 2005, Ed. Universalia |