Numele de Vergu dat altadata mahalalei si bisericii, vine de la Vergo - mare paharnic pe la 1695.

 Biserica era numita de Spatarul Mihail Cantacuzino si Scoala Vergului pentru ca avea in preajma o scoala. Prima biserica a fost zidita la 1724-1725. Printre ctitori apar Daniil Mitropolitul Ungro-Vlahiei, Vergu, ambasador al Domnului C. Brancoveanu si Ancuta. Aceasta Ancuta, care a participat baneste la ridicarea lacasului si a fost ingropata in biserica, ar fi fost dupa unele surse, Domnita Ancuta fiica Domnitorului C. Brancoveanu, dupa alte surse - fiica unui popa Vlad. In cronica lui Dionisie Fotino de la 1818, lacasul apare drept ctitorie brancovencasca, alaturi de biserica Domnita Balasa.

Biserica Sfantul Mina -Vergu a fost avariata de cutremurele din 1838 si 1853. Arsa in marele incendiu din noaptea de Pasti 23 martie 1847 a fost refacuta, fiind terminata in anul 1874. A capatat tot atunci si hramul Sf. Mina, odata cu aducerea de la biserica Stelea, a moastelor Sfantului Mina si a icoanei facatoare de minuni a acestui sfant.

Lacasul a fost renovat de arh. Paul Petricu in anul 1900, la cererea primarului general al Capitalei C.F. Robescu (1841-1919). Cu aceasta ocazie s-a adaugat pridvorul de la intrare.

Pictorul preot Vasile Damian a refacut pictura in 1901. Dupa cutremurul din 1940 este din nou restaurata intre 1941-43, in baza proiectelor arh. Const. Joja.

In 1945 se consolideaza turla mare de pe naos si este refacuta fresca de catre pictorul A. Moscu. A mai fost consolidata dupa cutremurul din 1977 iar pictura restaurata de pictorul Gh. Busuioc si apoi resfintita la 20 iulie 1981. Intre anii 1996-2002, in timpul preotului paroh Gh. Ispas.

Incinta a fost imprejmuita cu un gard din zid (1996). S-a realizat o trapeza (1998) pentru masa nevoiasilor, s-a ridicat clopotnita (2002) peste un pavilion de poarta amplasat in noul acces creat dinspre B-dul C. Coposu.