Satul Floresti dateaza din secolul al XVI-lea.Fiind un sat foarte mare, in anul 1608 , era impartit in trei sate si anume: Florestii de jos, de Mijloc si de Sus (actualul cartier Floreasca).

Biserica a fost construita in satul Floresti de pe Colentina.   In secolul XVIII-lea proprietara  a unei parti a mosiei Floresti a fost familia Florescu. Pantaleon Caliarhi, protomedicul lui Constantin Brancoveanu, s-a inrudit prin casatorie cu familia Florescu. Fiul lui Pantaleon Antonache s-a casatorit cu Ancuta, fiica lui Istrate Florescu postelnic, var cu Domnitorul Constantin Brancoveanu, primind zestre parte din mosia Floresti. Antonache si-a luat numele de Florescu, punand bazele unei alese familii boieresti din care se vor ridica numerosi dregatori si oameni politici in secolele XVIII-XIX.

In anul 1738 cronicarul grec Chesarie Daponte aminteste ca in vremea razboiului, Pasa Soliman a fost gazduit in casele lui Antonache vel clucer de la Colentina, care avea si un chiosc spre lac, adica exact locul in care se afla biserica astazi. Nu se cunoaste daca banul Antonache a zidit pe mosia Floresti paraclisul sau l-a mostenit din partea sotiei sale.   In anul 1916 arhitectul I.D. Traianescu viziteaza satul si mosia Floreasca si constata ca locuitorii se ocupau cu gradinaritul luand apa din lacul de langa biserica, pe care o si descrie.  

In prezent se presupune ca biserica a fost mostenita de Antonache si exista in 1738. Din pacate insa, pisania nu se pastreaza si astfel o data precisa nu poate fi confirmata.   Prin comparatie cu stilul architectural al altor biserici se observa ca aceasta biserica este construita in stil brancovenesc, si apartine secolului XVIII-lea. Nu s-au pastrat nici portretele ctitorilor.

G.D. Florescu in 1927 le-a analizat si dupa costume le-a datat in a doua jumatate a secolului XVIII-lea. Pe un perete ar fi Istrate Florescu cu sotia si fiica Ancuta, sotia lui Antonache. Pe alt perete marele Vornic Ionita Florescu cu sotia Anica Ghica, restauratorii bisericii din a doua jumatate a secolului XVIII, mai precis dupa cutremurul din 1738.  

In anul 1926, arhitectul Paul Smarandescu a vizitat biserica ruinata, fara usi, ferestre, plina de balarii, fara acoperis, cu pardoseala distrusa. Acesta restaureaza biserica ruinata si impartaseste parerea ca “biserica a fost zidita in a doua jumatate a secolului XVIII-lea”; avand in vedere ca arcadele putin adanci care decoreaza peretii se aseamana cu aceleasi motive de la Stravopoleos din Bucuresti 1724, Sfintilor din Bucuresti, Saftica din Ilfov, Pietrosita din Dambovita 1765, si Calvini 1775.   Familia G.M. Negropontes  a finantat lucrarile de restaurare.

Biserica a fost sfintita – Sfanta Sofia dupa numele sotiei sale, Sofia Negropontes. Familia Negropontes si Niculescu au donat Parohiei Sf. Sofia si terenul din jur cu o suprafata de aproximativ 800mp. 

Paul Smarandescu a restaurat biserica respectand “cu sfintenie fara nici o modificare toate tencuielile, profilele, formele vechi care se pastrau”. Au fost facute prin analogie cu biserici din aceeasi epoca “sarpanta, invelitoarea, streasina de la intrare cu chenarul din piatra cioplita, ferestrele bisericii si turla.  In anul 1981 Preotul Paroh Eugen Boboescu a reparat ansamblul tencuind cu aceasta ocazie biserica, clopotnita si zidul imprejmuitor, in anul 1987 a fost restaurata pictura de catre pictorul Cornel Boambes , iar in turla au fost montate vitralii noi realizate de catre pictorul Broscauteanu.