Biserica Delea Noua - Calist

La marginea de est a Bucurestilor de la 1750, pe o portiune de teren din mosiile Pantelimon si Radu Voda, a luat fiinta un catun numit Deluta, de pe un mic deal, alaturi de catunul Delea Veche, ambele fiind inglobate ulterior in oras. Locuitorii din Delea Noua si un anume Nicolae "Inima Rea" (logofat, paharnic si postelnic) au zidit o biserica pe la 1790-1798, pe locul uneia din lemn existenta in 1761 amintita de banul Mihai Cantacuzino la 1774. In pomelnicul din proscomidie (azi pierdut) se pomenea drept ctitor si un anume Grigore, Postavar.  Biserica avea forma dreptunghiulara si era asezata pe locul celei de astazi, in triunghiul aflat la intersectia strazilor Calea Vergului (actuala Calea Calarasilor), Labirint (actuala Matei Basarab) si Agricultori. La 1847 a fost marita cu abside asa cum era descrisa intr-o pisanie mai veche. In anul 1871, deoarece se marise numarul credinciosilor si lacasul devenise neincapator, Epitropia bisericii impreuna cu pr. Constantin Radulescu, au hotarat construirea unui nou locas.

Pentru ridicarea unei noi biserici, s-au strans fonduri de catre locuitori, care au sporit si din donatia facuta de un fiu al cartierului, ajuns in acea vreme vicar al Sf. Mitropolii, anume Arhiereul Calist Stratonichias (1800-1885), ramas drept principal ctitor. Noua biserica a fost ridicata intre 1872-75 si s-a sfintit la 25 martie 1875 (data pisaniei) cu hramul Buna Vestire, in vremea Mitropolitului Nifon si a domnitorului Carol I.

In perioada interbelica a fost repictata de Iosif Keber. In vara anului 1944, biserica a fost consolidata sub conducerea arh. Constantin Popescu (fost arhitect sef al Sectorului de Negru), cu fonduri date de Maria General Antonescu, prin "Consiliul de Patronaj". S-au mai facut lucrari de restaurare in 1974, cand a fost tencuita la exterior, iar in 1975-76 s-a restaurat pictura. Dupa cutremurul din 1977 este din nou reparata exterior si interior, fiind repictata de pictorul Gh. Raducanu (1929-1998).

In jurul bisericii, s-au adaugat in anul 1885, de catre Emanoil Protopopescu-Pache, legatar al fondatorului Arhiereu Calist, o serie de cladiri cu parter si etaj, ce au slujit pentru azil de batrani. Aceste imobile, ce formau un cadru inconjurator lacasului, au fost complet demolate odata cu sistematizarea zonei, in anul 1987 cand era in pericol sa fie demolata chiar si biserica. Tot atunci s-a distrus si o parte a temeliei vechii biserici aflata la rasarit de altarul celei actuale si care era marcata prin cateva cruci vechi de la 1802-1840. O parte din aceste cruci au fost duse in Piata Universitatii, iar celelalte la Muzeul de Istorie si Arta al orasului Bucuresti de la Curtea Veche.