REFLEXOTERAPIA , stiinta practicata în urma cu mii de ani de catre înaintasii civilizatiilor mayase, egiptene ori incase, este redescoperita spre sfârsitul anilor 1930 în America, de catre Dr. Eunice Ingham, considerata în prezent promotoarea reflexoterapiei moderne. Parerea unanim acceptata despre reflexoterapie ar fi ca este eficienta , non-invaziva si nu produce efecte adverse. Desi exista pareri precum, ca reflexoterapia utilizeaza acele miscari magice care pur si simplu duc la disparitia oricarei boli, este cunoscut faptul ca aceasta tehnica este fundamentata stiintific.Eficienta în obtinerea celor mai bune rezultate provin din corectitudinea efectuarii tehnicii ,a respectarii protocoalelor de lucru si a timpilor de executie. Reflexoterapia reprezinta de fapt stimularea prin apasare circulara,cu ajutorul degetelor, a unor puncte ce, la nivelul talpilor,sau palmelor , realizeaza harta organelor interne ,respectiv rinichi,plamâni,aparat digestiv,circulator,limfatic,glande,nervi ,sistem nervos si musculo-scheletal,etc.Aceste apasari elibereaza tensiunea din corp, relaxeaza si normalizeaza toate functiile organismului, redând energia si echilibrul. Studiile medicale arata ca peste 75% dintre afectiunile existente au ca factor comun tensiunea si stresul, specifice stilului de viata modern. Miscarile realizate în timpul sedintelor de reflexoterapie ajuta de asemenea, la îmbunatatirea drenajului limfatic ,a circulatiei sangvine, precum si la relaxarea muschilor si stimularea conexiunilor nervoaseTotodata întaresc imunitatea si stimuleaza detoxifierea. Se considera ca înca din antichitate, prin practicarea mersului zilnic pe jos, descult ,pe pietre si sol dur ,se stimula circulatia si se activau aceste puncte reflexogene. Desi reflexoterapia si-a dovedit eficienta în ameliorarea simptomelor specifice bolilor cronice, aceasta nu trebuie privita ca un substitut pentru tratamentul medical. Afectiunile ce pot fi ameliorate si tratate cu ajutorul reflexoterapiei sunt: |