Necesitatea construcţiei unei noi cladiri a BNR in perioada interbelica a fost provocata de extinderea progresiva a atribuţiilor bancii, mai ales in legatura cu organizarea şi supravegherea comerţului cu devize (1935) şi a circulaţiei metalelor preţioase (1938). Singura soluţie pentru evitarea dispersarii in mai multe cladiri a diverselor departamente ale bancii era construcţia unui nou palat in perimetrul cuprins intre strazile Lipscani, Doamnei, Smârdan şi Egeniu Carada. La sfârşitul anului 1938 cladirile din acest perimetru au fost expropriate prin decret regal. Noul palat al BNR urma sa modifice substantial aspectul zonei, prin crearea unei construcţii masive, pe 5 etaje şi retragerea faţadei acesteia de la frontul strazii Doamnei.Proiectul a fost elaborat de şeful Serviciului de Arhitectura al bancii, Radu Dudescu, impreuna cu un grup de arhitecţi români (I. Al. Davidescu, N. Creţoiu, Gh. Nichitovici şi G. Vidraşcu). Faţada, placata cu piatra de Vraţa, se remarca prin aspectul clasicizant, marcat de simetrie de coloanele corintice şi de o cornişa puternic profilata.Construcţia palatului a inceput in anul 1940 şi trebuia sa fie incheiata, la roşu, in cursul anului 1941. Din cauza razboiului, lucrarile au decurs insa mult mai lent, fiind incheiate abia la mijlocul anilor '50. Au fost utilizate cele mai noi normative existente in epoca in legatura cu protectia antiseismica, instalaţiile electrice, de incalzire şi de ventilaţie.