Semineele dateaza de fapt pe vremea romanilor. Este posibil ca ei sa fi fost primii care au descoperit beneficiile construirii unui semineu si a unui cos de fum în case pentru gatit si încalzire în interior, dar abia în secolul al XVI-lea tendinta semineelor si a cosurilor de fum a devenit cu adevarat un trend.

În primul rând, luxul se gasea doar în casele celor foarte bogati sau în castelele clasei conducatoare. Tendinta a crescut rapid si nu a durat mult ca oamenii sa ceara seminee în fiecare camera a casei lor.În secolul al XVII-lea, împreuna cu toate noile seminee, a aparut o taxa, bazata pe dimensiunea casei si numarul de cosuri de fum pe care casa le avea. Pentru a reduce povara financiara a acestor taxe, constructorii au conectat cosurile de seminee cu cele ale unui cos de fum existent, creând un labirint complex de tuneluri înguste în interiorul casei.

De asemenea, în aceasta perioada, utilizarea carbunelui în seminee pentru a înlocui lemnul a devenit din ce în ce mai populara. Ca urmare a acestei schimbari a sursei de combustibil, nevoia de curatare a devenit mai evidenta. Arderea carbunelui a lasat cantitati mari de depozite de funingine,astfelsemineele trebuiau curatate în mod regulat sau altfel ar fi umplut casa cu fum daunator. Odata cu utilizarea carbunelui, nevoia de curatare a cosurilor de fum a devenit o necesitate si din acel moment meseria de cosar a crescut rapid.

Sarcina de a curata interiorul cosului de fum umplut cu funingine si creozot era o sarcina dificila datorita dimensiunii înguste a cosurilor de fum. Din acest motiv, a fost lasata pe mana baietilor orfani saraci luati de maestrul cosar sau de copiii vânduti de parintii lor în comert. Copiii lucrau ca servitori ucenici pentru stapânul lor cosar, în schimbul unei case, a hranei si a apei.

Maestrul ii învata meseria,iar copiii se urcau în cosuri pentru a razui depozitele de carbune si a curata interiorul cosurilor de fum. Conditiile erau dure si munca era una grea. Copiii erau adesea speriati sa urce în acele pasaje înguste, asa ca, pentru a le oferi un pic de încurajare în plus, era o practica obisnuita pentru maestri sa aprinda un mic foc sub copil pentru a-l face sa urce pe peretii interiori.

Nu era neobisnuit ca un copil sa se sufoce de la inhalarea funinginii sau sa ia o cadere fatala din interiorul unui cos de fum. Si, din pacate, daca acesti baieti ar fi supravietuit pericolelor zilnice ale locului de munca, cancerul era si el dezvoltat adesea datorita expunerii constante la funingine si murdarie.

În secolul al XVIII-lea, au fost inventate echipamentele de curatare pentru cosari cu care se curata si in ziua de azi cosurile de fum.

Inventia sa a fost un set de bastoane si perii care ar putea fi folosite de la semineu in sus pentru a curata tot drumul pâna la cosul de fum. O alta metoda de curatare a cosului de fum inventata în acelasi timp a folosit un sistem greu de plumb sau bile de fier si frânghie folosit pentru a curata cosul de fum de la vârf in jos pâna la semineu.

Variante mai moderne ale ambelor inventii sunt înca folosite astazi.

În ultimii ani, schimbarea tipului de combustibil a impus o revizuire a tehnicilor de curatare utilizate. În anii 1960, gazul si electricitatea au înlocuit carbunele în seminee, iar utilizarea semineelor ca sursa principala de încalzire pentru case a scazut. În anii 1970, când pretul combustibililor fosili a crescut drastic, oamenii s-au întors la taierea si arderea propriilor lemne în seminee.

Aceasta schimbare dupa ani de neutilizare s-a dovedit a fi una periculoasa daca nu s-a avut grija de proviziile corespunzatoare. Când oamenii au folosit seminee care au fost lasate neutilizate pentru o perioada lunga de timp fara o curatare si îngrijire adecvata, incendiile din case si intoxicatiile cu monoxid de carbon din cosurile înfundate au devenit obisnuite.

În prezent, odata cu revenirea popularitatii semineului functional, rolul profesiei de cosara devenit din ce în ce mai importanta.

Aceasta profesie este în crestere si astazi.

Astazi, cosarii fac mai mult decât sa curete un cos de fum: diagnosticheaza si stiu sa repare problemele, sa repare toate tipurile de cosuri si sa instaleze seminee si sobe.

Astazi, cosarul este o profesie bine respectata, care ajuta la asigurarea proprietarilor de case si a întreprinderilor pentru a mentine functionarea în siguranta a sistemelor de încalzire, semineelor, sobelor si cosurilor de fum de toate tipurile.