Cresterea iepurilor "pe langa casa" poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel putin carnea pentru masa zilnica. Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu inseamna ca pana la sfarsitul anului o sa se umple tot satul. Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa permita si sacrificarea tineretului, asigurand in fiecare zi carne pe masa. Este obisnuit taranul roman sa aiba in curte pasari. Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des. Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramane.

In cresterea iepurilor nu este nevoie de multe boabe. Ei sunt mici fabrici de carne (si blanita) ce folosesc furajele existente in orice gospodarie, oricat de saraca ar fi ea: furaje verzi in general, fanuri si sfecla iarna si doar putine boabe. Si sunt "fabrici" si pentru faptul ca se inmultesc foarte repede (gestatia dureaza numai 30 de zile). Indemnandu-va sa cresteti iepuri, autorul acestor randuri stie din experienta proprie ca aceste vietuitoare pot fi hranite cu cele mai diverse si ieftine furaje si ca aceste animale nu cer nici sa stai langa ele, nici adaposturi costisitoare.

Cu cheltuiala si cu munca putina, dar facuta cu tragere de inima, iepurii cresc "ca din apa". Chiar daca in multe zone ale tarii nu exista traditie, oamenii nefiind obisnuiti sa aiba pe langa casa astfel de animale, aceasta nu trebuie sa constituie o piedica in a indrazni sa porneasca in practicarea acestei indeletniciri. In fosta Germanie Democrata, marea majoritate a crescatorilor de iepuri detineau nu mai mult de 5 pana la 25 de ieporoaice-mame de la care realizau cateva sute de kg de carne/an pentru vanzare. Un asemenea exemplu ne demonstreaza ca se pot creste iepuri cu bune rezultate in gospodariile mici si, o repet, dovedind ca merita sa incepem o activitate care poate aduce beneficii chiar si in conditiile pe care le avem astazi.

Sursa: http://www.fermierul.ro