Câţi dintre noi nu au auzit cel puţin o dată expresia cu nuanţa peiorativă "doză homeopatică", adică "tratament cu ... nimic"? Oare aşa să fie? Dacă acolo nu este nimic, cum de acţionează chiar şi la oameni în comă sau la animale??      

 Din punct de vedere al chimiei clasice, la diluţiile foarte mari ale remediilor homeopate nu se mai poate evidenţia nici măcar o singură moleculă din substanţa care a fost diluată. Şi totuşi, în acea soluţie există ceva: INFORMAŢIA, codificarea energetică ce conferă specificitate substanţei. 

S-a constatat că diluţii foarte mari din diferite remedii, în care practic nu se mai putea găsi nicio singură moleculă din substanţa activă - reacţionează spectrofotometric diferit de la substanţă la substanţă, dar apa impregnată cu aceeaşi substanţă dă acelaşi răspuns spectrofotometric de la o măsurătoare la alta.

Cu alte cuvinte, se obţine o amprentă energetică a substanţei, care poate fi apoi identificată. Cercetările continuă.        

Aşadar, homeopatia acţionează la nivel de tipar energetic, refăcându-i normalitatea alterată de boală, pe diverse paliere, în funcţie de diluţia folosită: diluţii joase pentru afecţiuni predominant fizice, diluţii înalte pentru niveluri mai profunde de afectare, inclusiv psiho-emoţionale.       Spre deosebire de standardizarea tratamentelor alopate "obişnuite", tratamentele homeopatice iau în considerare şi acele mici semne, manifestări şi senzaţii ale pacientului care dau unicitate şi "personalitate" afecţiunii respective şi fac ca realmente, în practica medicală "să nu existe boli, ci bolnavi". Aceste manifestări particulare sunt de multe ori cheia către remediul indicat care poate da pacientului mult sperata vindecare, dar ele pot fi sesizate doar ştiind să observi, să asculţi şi să simţi ceea ce vrea pacientul să comunice.