Veche  ’de cand lumea’ , iar azi intalnita intr-un procentaj  de 70-80% din populatia, de la varste tinere pana la persoane in jur de 60 ani, hernia de disc reprezinta una dintre afectiunile cu incapacitate de munca ridicata. 

Hernia de disc lombara reprezinta prolapsul/hernierea discului intervertebral ce va genera un conflict intre acesta si structutile nervoase din canalul vertebral (conflict disco-radicular).

Discul intervertebral reprezinta ’o desavarsita performanta  constructiva’, fiind un fibrocarilaj de forma biconvexa,constituit dintr-o portiune periferica fibroasa (inelul fibros) si o zona centrala gelatinoasa (nucleul pulpos),el avand rolul de amortizor al presiunilor exercitate asupra corpurilor vertebrali.

In etiopatogenia herniei de disc lombare sunt prezente procese degenerative discale, dar, uneori, si malformatii ale zonei lombosacrate, fie de diferentiere (sacralizare a ultimei vertebre lombare, lombalizare a segmentului sacrat 1 ce vor grabi degenerescenta  discala), fie de dezvoltare (spina bifida, bloc intervertebral congenital, absenta unei hemilame).

Cele mai frecvente hernii de disc lombare au loc la nivelul L4-L5 si L5-S1,afectand radacinile L5, respectiv S1, mai rar  fiind intalnite herniile lombare inalte.

Hernia de disc reprezinta faza  III a discopatie vertebrale si are, la randul ei, 3 stadii: 

• stadiul I reprezinta forma nevralgica, cauzata de iritatia radiculara, simptomul principal fiind durerea iradiata din regiunea lombara spre un membru inferior
• stadiul II reprezinta forma nevritica, cauzata de compresiunea radacinii nervoase,durerea si prezenta paresteziilor in teritoriul radicular respectiv fiind elementele clinice definitorii
• stadiul III reprezinta forma paretica/paralizanta , cauzata de intreruperea conductibilitatii nervoase, cu aparitia parezei sau paraliziei muschilor inervati de respectiva radacina afectata 

Tabloul clinic al herniei de disc este constituit din prezenta obligatorie a 3 sindroame (rahidian, radicular, dural) si facultativa a altor 2 (miofascial si neuropsihic). 

• Sindromul rahidian este constituit din durere lombara, contractura musculara, modificari de statica a coloanei (scolioze, cifoscolioze-prognostic sever), modificari ale dinamicii (limitarea mobilitatii).
• Sindromul radicular  consta in durere iradiata in membrul inferior, prezenta tulburarilor de ordin senzitiv (amorteli, furnicaturi) ori a parezei/paraliziei in teritoriul radicular, in functie de stadiul afectiunii.
• Sindromul dural reprezinta consecinta cresterii presiunii lichidului cefalorahidian in canalul medular, ceea ce va accentua compresiunea care se exercita asupra radacinii.
• Sindromul miofascial consta in existenta unor dureri miofasciale cu localizare lombofesiera, cu/fara iradiere in coapsa.
• Sindromul neuropsihic consta in tulburari vasomotorii distale (modificari ale coloratiei tegumentelor, senzatia de frig la nivelul gambelor si picioarelor) sau tulburari de iritatie motorie paroxistica la nivelul musculaturii membrelor inferioare (crampe musculare dureroase la mers/repaus) ori, mai ales la persoane labile,tulburari de ordin psihic (anxietate, depresie).

Principalele patologii cu care se face diagnosticul diferential al herniei de disc lombare sunt:neoplazii primare sau metastaze lombare, afectiuni inflamatorii (discitele, osteomielitele, spondilartopatiile),afectiuni traumatice (fracturi),afectiuni metabolice (osteoporoza, osteomalacia, hiperparatiroidismul), afectiuni canada degenerative ale coloanei, afectiuni extravertebrale (genito-urinare, digestive), afectiuni psihosomatice.

Tratamentul se aplica in functie de stadiul bolii, poate fi consevator (va fi prezentat mai jos) sau chirurgical (imperios in cazul prezentei paraliziei distale, a parezei instalate recent, a sindromului de coada de cal, de preferat in cazul unei hernii de disc cu dureri intense si grave tulburari de statica vertebrala).

Tratamentul conservator va fi adaptat stadiului. Astfel, in faza supraacuta (in primele 7-10 zile, cand pacientul nu poate mentine ortostatismul sau efectua mersul) obiectivele sunt:protectia radiculara, combaterea durerii si inflamatiei, sedarea generala si relaxarea musculara, fiind realizate prin repaus postural permanent, tratament medicamentos (antiiflamatorii steroidiene/nesteroidiene,antialgice,vasculotrope, neurotrope,sedative generale), electroterapie (numai daca pacientul este internat si se poate realiza in pozitie de maxima relaxare a acestuia).

Faza acuta pastreaza, in mare, obiectivele  primei, la care se adauga ameliorarea staticii si dinamicii coloanei vertebrale, dar si tonifierea musculaturii distale (daca exista deficit motor). Din aceasta faza, pe langa medicatia amintita, se pot adauga electroterapia antialgica, decontracturanta, biostimulanta (galvanizari, tens/c.diadinamic. curenti interferentiali, ultrasunet, laser) ,masajul sedativ, dar si kinetoterapia (exercitii Williams I-II, diagonalele Kabat),cu precizarea ca introducerea acestora va fi raportata la raspunsul pacientului.Faza subacuta (la o luna de la debut) va folosi  intr-o masura  tot mai mare kinetoterapia(se vor introduce exercitiile Williams III,se vor corecta curburile coloanei si se va reechilibra musculatura pentru refacerea sinergismului muscular abdomino-spinal) /hidrokinetoterapia, iar in faza cronica se va aplica si profilaxia secundara (school-back , ce consta in insusirea de catre pacient a constientizarii posturii vertebrale, zavorarii segmentara, controlului miscarilor, controlului efortului si readaptarii la efort, controlului pozitiei corpului la deplasare in spatiu, dar si la repaus).