Rolul funcţional al aparatelor de comutaţie este de a stabili şi întrerupe circuite electrice în condiţii de funcţionare normală, situaţie în care se urmăreşte dirijarea fluxului de energie de la generatoare la receptoare. Ele pot fi cu acţionare manuală sau cu acţionare automată.

Alegerea şi utilizarea contactoarelor electromagnetice trebuie să se facă în funcţia de parametrii nominali şi ţinând seama de natura sarcinii, condiţiile de funcţionare impuse sarcinii comutate prin procesul tehnologic. Norme unanim acceptate pe plan mondial (CEI 158/1) au stabilit o clasificare a contactoarelor electromagnetice în funcţie de categoria de utilizare.

Contactoarele de curent alternativ se încadrează în următoarele categorii: AC1 - sarcini neinductive sau slab inductive: cuptoare cu rezistent AC2 - pornirea-oprirea motoarelor asincrone cu rotor bobinat şi frânarea prin contracurent AC3 - pornirea-oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit AC4 - pornirea-oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit, mers în şocuri, inversarea sensului de rotaţie (regim greu de exploatare) AC5 - comutarea lămpilor cu vapori de mercur AC6 - comutarea transformatoarelor, bateriilor de condensatoare AC7 - aplicaţii de uz casnic, sarcini slab inductive AC8 - comanda compresoarelor etanşe ale instalaţiilor frigorifice.

Similar, pentru contactoarele de curent continuu sau stabilit următoarele categorii: DC1 - sarcini neinductive sau slab inductive DC2 - pornirea-oprirea motoarelor de c.c derivaţie DC3 - pornirea motoarelor derivaţie, mers cu şocuri, inversarea sensului de rotaţie DC4 - pomirea-oprirea motoarelor serie DC5 - pornirea motoarelor serie, mers prin impulsuri, schimbarea sensului de rotaţie DC6 - comutaţia lămpilor cu incandescenţă.