Afectarea ligamentelor parodontale si a osului alveolar, nu are loc imediat. În prima faza apare inflamatia la nivelul gingiei, denumita gingivita. Inflamatia se traduce printr-o modificare de culoare , de volum, de aspect al suprafetei (textura) si o crestere a tendintei de sângerare.

Atât gingia cat si papilele interdentare îsi pierd culoarea normala, roz-pal, si devin rosii, chiar violacee, se maresc în volum, capatând, totodata, o consistenta moale. În acelasi timp dispare si aspectul normal de „coaja de portocala” a gingiei, fiind înlocuit de unul neted, lucios. Din cauza acestor modificari pacientul observa foarte des, sângerari la periaj cât si o senzatie de durere.

Tratate la timp, modificarile survenite în cazul gingivitei, sunt reversibile. Cu toate acestea, netratata, inflamatia gingivala evolueaza treptat spre structurile profunde, dând nastere bolii parodontale (parodontitei).

În stadiile incipiente ale parodontitei, gingiile se retrag sau se îndeparteaza de dinti, formându-se mici „buzunare” (pungi parodontale) între gingii si dinti. Punga parodontala este, în esenta, adâncirea patologica a santului gingival.

Aceasta adaposteste o flora microbiana foarte bine dezvoltata si daunatoare. Sistemul imunitar încearca sa lupte împotriva infectiei, iar tesutul gingival începe sa se retraga de pe suprafata dentara (aparitia retractiilor gingivale).