Înainte sa luati hotãrârea de a cauta un post de bonã, este bine sã priviti putin în interiorul dumneavoastrã, rãspunzând la urmãtoarele întrebãri:

• pentru ce va doriti sa fiti bona?
• iubiti copiii?
• sunteti o persoana calma, toleranta, blanda ?
• cum faceti fata stresului?
• sunteti o persoana flexibila?

Dacã vã plac cu adevãrat copiii si nu optati pentru acest post doar din lipsã de alternative, dacã sunteti cunoscutã drept o persoanã blândã, întelegãtoare, adaptabilã, stãpânã pe sine, corectã, sunteti potrivitã pentru ocupatia de bonã.

Dincolo de trãsãturile de personalitate, însã, este nevoie sã detineti si un minimum de cunostinte despre psihologia copilului. Multe dintre dumneavoastrã aveti experientã în cresterea copiilor. Cu toate acestea, oricând puteti învãta lucruri noi, oricând vã puteti perfectiona.

Copilul, oricât de mic ar fi, este o persoanã. Imaginati-vã cã intrati în camera unde se aflã un bebelus de câteva luni. Care este primul lucru pe care-l faceti, dupa regulile de igiena? Psihologii recomandã sã vorbiti copiilor, sã le spuneti tot ce faceti (îi luati în brate, îi schimbati, le dati de mancare). Încercati sã le explicati în detaliu fiecare actiune a dumneavoastrã care îi priveste. In acest fel, copiii vor deprinde mai devreme limbajul, vor deveni mai siguri de lumea în care trãiesc, mai putin anxiosi. Vorbiti-le când plâng si încercati sã nu vã arãtati descurajatã. Chiar dacã nu înteleg semnificatia cuvintelor, copiii percep inflexiunile vocii, tonalitatea, se obisnuiesc cu limbajul. Ei percep starea dumneavoastrã. Vorbiti-le când sunteti bucuroasã, descrieti-le ce simtiti. Spuneti-le când sunteti supãratã, este bine sã cunoascã toatã paleta emotionalã. Nimeni nu este fericit sau binedispus tot timpul.

„Totul este limbaj”, spunea Françoise Dolto, o binecunoscutã pediatrã si psihanalistã francezã. Încurajati-i si lãudati-i când fac ceva bine. Încercati, pe cât posibil, sã nu luati în seamã greselile. Uneori copiii fac nãzbâtii doar pentru a vã atrage atentia. Vor renunta la acest comportament dacã vor vedea cã nu reusesc sã vã capteze atentia în acest fel. Limbajul este ca o sabie cu douã tãisuri. Poate fi vindecãtor, dar, în acelasi timp, poate si rãni. Evitati etichetãri negative precum: „esti un copil rãu”, „esti obraznic”, „esti prost”, etc. Acestea pot lãsa rãni adânci în sufletul copilului, contribuind la scãderea stimei de sine si a încrederii în sine, la instaurarea depresiei sau a anxietatii.

Folositi cuvintele si limbajul într-un sens pozitiv, creativ, iar roadele vor apãrea de la sine.

Sofia Manuela Nicolae

psiholog clinician si psihoterapeut