Durata cursului este de 4 saptamani cu frecventa de 2 zile pe saptamana

La curs se invata modulul somatic (relaxare; intretinere; anticelulitic)

Miscarile invatate la curs sunt:

-        miscari de vibratie plana

-        miscari de vibratie in opozitie

-         pianotat

-         evantai sau arpegiu

-         miscari de frictiune

-         palmist

-         ciocanele

-         miscari de tapetare cu dosul falangelor

-         framantari (petrissage)

-         ciupituri

In urma cursului se va primi o diploma acreditata de  ANC (CNFPA),  Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei care va certifica competentele dobandite si in baza careia va veti putea angaja in domeniu.

Diploma este valabila in tara si U.E.

Studiile necesare pentru a participa la cursul de  maseur  sunt de minim 12 clase.

Traditii in arta masajului

Masajul este o practică terapeutică de care pot beneficia oameni de toate vârstele, de la nou-născuţi şi până la persoane de vârsta a treia. Masajul poate să stimuleze sau să calmeze, în funcţie de ritmul şi de profunzimea manevrelor aplicate.

De aceea masajul poate să facă o persoană să se simtă vioaie, energică după masaj sau, dimpotrivă, să se simtă relaxată şi somnoroasă.Totodată masajul poate atenua tensiunea, stress-ul, poate calma durerile , să relaxeze muşchii încordaţi , să îndepărteze starea de apatie şi să dea o senzaţie de bine. Prin masajul de relaxare,corpul este ajutat să elimine toxinele, conducând astfel la imbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei, dezvoltarea amplitutinii de mişcare la nivelul articulaţiilor având ca efect imediat eliminarea tensiunii musculare. Reducerea tensiunii musculare este în strânsă legătură cu inducerea unei stări mentale pozitive, prin care se micşorează anxietatea şi depresia , se îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare şi se creează stări de relaxare profundă,se înlătură somnolenţa din timpul zilei şi insomnia,şi se menţine o bună stare de sănătate.

Oricine s-a lovit cel putin o dată in viaţă ! Instinctiv punem mâna pe locul care ne doare, o mişcăm încet, cu blândeţe şi durerea a dispărut ! Se presupune că aşa a apărut masajul. Cu cât durerea era mai mare, cu atât mai intens era efortul de a o alunga. Prima dovadă scrisă a existenţei masajului, în formele lui mai elaborate, datează din anul 2700 IC. Este vorba despre "Cartea de medicină a Împăratului Galben" în care erau recomandate exerciţii de respiraţie, masajul pielii şi al muşchilor, exerciţii ale mâinilor şi picioarelor ca tratament împotriva paraliziilor, frisoanelor şi febrei. Cam în aceeaşi perioadă, masajul şi alte arte vindecătoare erau predate în templele budiste din China, Tailanda şi Tibet pentru pregătirea "călugărilor vindecători". În India astfel de invăţături au dat naştere sistemului numit Ayurveda – Arta/Ştiinţa Vieţii. Grecii foloseau masajul pentru a-şi ajuta razboinicii să se refacă după lupte, în timpul Imperiului Roman bogaţii aveau maseuri personali; oamenii de rând beneficiau şi ei de acest tratament in băile publice numite terme. Hammamul este varianta arabă a termei, cu deosebirea că s-a păstrat şi este folosit şi in zilele noastre.

Indienii americani cunoşteau calităţile terapeutice ale plantelor şi îşi masau razboinicii înainte şi după lupte. Primii vizitatori ai insulelor din Pacific au povestit despre masajul hawaian "lomilomi" şi cel din Tahiti "romee". În lumea medievală masajul a evoluat foarte puţin datorită religiei care era impotriva plăcerii obţinute prin atingere, considerată un păcat. Această gândire s-a perpetuat până în 1813 când Pehr Henrik Ling a înfiinţat Institutul Central Regal de Gimnastică din Suedia în care s-a promovat ideea de gimnastică şi masaj cu scop profilactic şi curativ. Din acest moment masajul se relansează si cunoaşte o răspândire foarte largă. Oamenii au inceput să apeleze la masaj atât pentru relaxarea fizică generală cât şi pentru combaterea stress-ului, creşterea tonusului fizic şi psihic şi rezolvarea unor probleme de sănătate.

Se atribuie masajului o origine magică, pentru că la unele popoare mai vechi manevrele erau insoţite de cuvinte şi gesturi rituale de descântece.

În India antică,masajul a fost cunoscut şi practicat de către " popor ". Vechii indieni îşi ungeau corpul cu uleiuri aromate (aromoterapia). Se imbăiau în apele fluviilor socotite sacre(n.a. Gange). Masajul indian consta din neteziri, presiuni si frământari ale părţilor moi ale corpului începând cu faţa, apoi trunchiul si terminând cu membrele superioare şi inferioare. Pe membre manevrele se executau in ritm rapid de la rădăcina lor spre extremităţi ca şi cum s-ar fi dorit să se scoată răul din ele.

Primele aplicaţii ale masajului în legătură cu activitatea sportivă au apărut la greci şi romani, constituind o metodă importantă de îngrijire a atleţilor. Masajul era indicat atât înainte cât şi după întrecerile sportive, cu scopul de a preveni şi combate oboseala.

Masajul,spunea Hipocrat,poate întări o articulaţie slăbită sau poate mobiliza o articulaţie înţepenită. Masajul executat cu putere le tonifică, iar masajul executat cu moderaţie le înmoaie. Alte popoare vechi ale orientului (asirieni, babilonieni) au folosit masajul ca tratament al războinicilor răniţi in luptă (masajul de recuperare).

Tehnicile de masaj nu sunt o metodă de tratament nouă pentru români.Din cele mai vechi timpuri pe meleagurile noastre s-a practicat şi se practică de către doftoroaiele satelor noastre trasul, frecatul, apăsatul pe diferite zone.

Poporul nostru a cunoscut şi practicat masajul din trecutul său cel mai indepărtat în scopul întăririi sănătatii, al creşterii rezistenţei organismului, pentru combaterea oboselii, în diferite afecţiuni, accidente sau deficienţe fizice. Masajul medical a început să se dezvolte la noi din cea de-a doua jumătate a secolului trecut. Primii medici care au introdus masajul medical au fost specialişti în ortopedie, chirurgie şi reumatologie.