Laboratorul restaurare pictură (ulei)

Anul înființării: 1952

Laboratorul de restaurare pictură ulei răspunde de cele circa 12.000 de picturi în ulei din colecțiile Muzeului. Acestea cuprind de la picturi occidentale pe panou de lemn din secolul XV la pictură modernă românească de secol XX, lucrările fiind realizate în tehnici și pe suporturi diferite. Prioritățile laboratorului includ conservarea integrității structurii materiale și păstrarea autenticității fiecărei lucrări în parte, în deplin acord cu principiile și standardele de conservare din zilele noastre. Cercetările științifice și de istoria artei realizate pe parcursul procesului de restaurare în colaborare cu fizicieni, chimiști și istorici de artă permit o mai bună cunoaștere și înțelegere a lucrărilor, făcând posibile noi atribuiri și datări.

Ars aproape complet în decembrie 1989, atelierul și-a reluat activitatea cu sprijinul câtorva instituții culturale europene precum British Council și Stichting Restauratie Atelier Limburg, specialiștii săi beneficiind de mai multe stagii de perfecționare în străinătate. Astăzi colectivul de specialiști este implicat direct în formarea noilor generații de restauratori și se străduie să mențină nivelul dotărilor tehnice ale laboratorului.

La sfârșitul anului 1989 în laborator fuseseră restaurate 3996 de picturi. Din 1990 și până astăzi au fost restaurate alte 1400 de lucrări, o prioritate constituind-o cele deteriorate în decembrie 1989 și cele care au intrat în expunerea permanentă a Galeriei de Artă Europeană, Galeriei de Artă Românească Modernă și ulterior a Muzeului Colecțiilor de Artă, Muzeului K.H.Zambaccian și a Muzeului Theodor Pallady.Pe parcursul ultimilor 25 de ani o atenție particulară a fost acordată acelor lucrări care nu au fost supuse niciunui tratament de conservare/restaurare din a doua jumătate a secolului XIX. Cu acest prilej au fost întreprinse studii temeinice, au fost confirmate atribuiri mai vechi și au fost făcute noi atribuiri și datări. Printre cele mai importante lucrări restaurate în acești ani se numără „Răstiginirea” de Jacopo Bassano, „Bunavestire” de Tintoretto’s , cele două panouri cu Sf. Magdalena și Sf. Ioan de Colijn de Coter, „Portretul Giovannei Spinola Pavese” de Rubens, „Sfânta Familie” de Giorgio Vasari și „Venus și Amor” de Lucas Cranach cel Bătrân.

Echipa laboratorului constă din Sorina Gheorghiţă, Augustina Levcenco, Crenguţa Corduban, Horaţiu Costin, Rareş Pătraşcu, Adrian Corduban (experți restauratori), Luminiţa Trucmel (laborant), fiind coordonată de Ioan Sfrijan.

Laboratorul restaurare pictură (tempera)

Anul înființării: 1952

Laboratorul restaurare tempera are în grijă, în principal, bogata colecție de icoane, iconostase și alte obiecte de lemn policrom (circa 2.600 obiectes). Cercetările întreprinse de echipe multidisciplinare incluzând fizicieni, chimiști, biologi, muzeografi, istorici de artă și conservatori au rezultat în numeroase studii care vizează tehnicile picturii pe lemn, tehnologia materialelor, metodologii de conservare și restaurare. Stagiile de perfecționare în instituții prestigioase din străinătate au dus la familiarizarea restauratorilor cu diferite metode, permițându-le să abordeze câteva dintre cele mai timpurii lucrări pe panou de lemn din colecția Muzeului, unele dintre ele deteriorate în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Câteva dintre acestea au fost ulterior returnate deținătorului lor de drept, Muzeul Brukenthal din Sibiu (este cazul portretelor de donatori de Hans Memling și al „Masacrului Inocenților” de Bruegel cel Bătrân).

Lucrările sunt abordate individual, pe baza unei strategii de minimă intervenție, recurgându-se la metode moderne de investigare și la colaborarea cu diferiți colegi și specialiști din țară și străinătate. De-alungul anilor în laborator au fost restaurate circa 2000 de piese din colecția Muzeului și a altor muzee din țară.

În timp numărul specialiștilor s-a diminuat treptat, de la 10 în 1990, ajungându-se în prezent la unul singur (Camelia Comșia, expert restaurator).

Laboratorul de restaurare textile

Anul înființării: 1960.

Laboratorul are ca principală atribuție restaurarea bogatei colecții de textile a Muzeului (peste 2.500 de piese), care include o mare varietate de genuri, de la tapiserii occidentale și broderii medievale românești la covoare orientale.

Personalul specializat abordează tehnici și materiale dintre cele mai diversee: broderie, dantelă, țesături și costume occidentale și orientale, tapiserie, tapițerie pentru mobilier, covoare. Proiecte spectaculoase au vizat restaurarea unor piese deosebit de fragile provenite din săpături arheologice în timp ce permanentizarea participării la studii și cercetări naționale și internaționale cu privire la natura coloranţilor din firul textil, analize calitative ale firului metalic, realizate în parteneriat cu KIK – IRPA Bruxelles, Universitatea Bucureşti – Facultatea de Chimie, Institutul de textile și pielărie, Academia Română, au dus la creșterea prestigiului colectivului de specialiști. În anii 2005, 2010, 2012, 2016 aceștia au participat la diferite proiecte europene cum ar fi Charisma, Spirit şi Hyperion (colaborare şi analize împreună cu British Museum, OPD Florenţa, ICM Amsterdam, Atom KIHSS Debreţin).

Personalul secției a fost implicat de asemenea proietarea diferitelor sisteme de transport, expunere și depozitare a pieselor textile din colecțiile Muzeului.

În anul 2016 echipa laboratorului a cuprinds 6 restauratori atestați (Luiza Gherghinescu - coordonator, Ileana Crețu, Silvia Boca, Raluca Cășaru, Iolanda Turcu, Sorina Marin) și un laborant (Mariana Bădici).

Laboratorul restaurare grafică

Anul înființării: 1961

Laboratorul de restaurare grafică, primul de acest fel din România, a fost înființat prin eforturile și din inițiativa doamnei Ortansa Stoica, absolventă a secției de grafică din cadrul Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București. După stagii de pregătire în domeniul restaurării hârtiei în laboratoarele de restaurare carte-document de la Arhivele Statului și Biblioteca Centrală de Stat din București, a urmat cursuri de sepcializare în restaurare grafică (stampe) la Moscova. De-a lungul timpului, în cadrul laboratorului s-au pregătit sub îndrumarea sa și au lucrat restauratori precum Yvonne Efremov, Marilena Harabagiu, Elena Ene, Lidia Zamfirescu, Nistor Coita.

În anii 1980 - 1990, câteva burse în Japonia și în Marea Britanie (Camberwell College of Arts) au permis perfecționarea personalului secției în materiale și tehnici specifice Extremului Orient dar și în utilizarea unor noi materiale și metodologii. În ultimii 25 de ani, grație experienței și profesionalismului colectivului de specialiști peste 4000 de lucrări de grafică deosebit de fragile și prețioase au fost redate circuitului expozițional, intrând în expunerea Muzeului Colecțiilor de Artă, a muzeelor K.H. Zambaccian și Theodor Pallady, precum și în numeroase expoziții temporare. În ultima vreme una dintre prioritățile laboratorului este legată de deschiderea Galeriei de Artă Orientală, multe lucrări de grafică și pctură japoneză intrând într-un program susținut de conservare/restaurare în vederea integrării lor în viitoarea expunere. Personalul laboratorului acoperă în prezent o mare varietate de tehnici și materiale, incluzând toate tipurile de hârtie (pastă de cârpe, calc, pastă chimică sau mecanică), de grafică (creion, pastel, cărbune, peniță, acuarelă, guașă,tempera), de tehnici de imprimare (tipar înalt, tipar adânc, tipar plan) și gravură, precum și pictură orientală și restaurare de carte-document.

În prezent echipa laboratorului este formată din Andreia Teodorescu, Cristian Tarba (experți restaurare grafică și respectiv coordonator), Simona Pauncev (expert în conservare, atestat investigații pe hârtie, restaurator hârtie, carte-document) și Raluca Arnăutu (restaurator în curs de atestare).

Laboratorul de restaurare ceramică - sticlă

Anul înființării: 1949

Printre primii angajați ai laboratorului de restaurare înființat odată cu muzeul se număra în anul 1949 și un restaurator „atestat”, domnul Keghan Tasgian, armean născut la Istanbul în 1901. Din documentele păstrate în arhiva muzeului rezultă că acesta lucra ca restaurator certificat în ceramică în magazinul de antichități al tatălui său din București încă din anii 1920.

Patrimoniul de obiecte din ceramică și sticlă al muzeului (circa 8.500 de piese) acoperă o mare varietate de materiale, de la faianță, porțelan și gresie produse în ateliere occidentale, din orientul mijlociu și îndepărtat, la teracotă arheologică și etnografică și până la sticlărie romană, venețiană și cristal de Boemia. Piesele au fost create în epoci diferite, din Antichitate până în secolul XX.

Pentru a putea hotărî asupra metodologiei adecvate de conservare/restaurare, specialiștii laboratorului studiază materialele, tehnicile și tehnologiile utilizate ca și tipurile de degradări astfel încât, în colaborare cu personalul științific, conservatori și muzeografi să poată decide asupra celor mai bune soluții în ceea ce privește operațiunile de restaurare.

În prezent în cadrul laboratorului lucrează o echipă de trei restauratori: Cornelia Perianu (restaurator atestat), Vifor Pocloș (expert restaurator) și Oana Solomon (expert restaurator, coordonator).