Pentru a înÅ£elege cum acÅ£ionează acupunctura în realizarea echilibrului energetic, trebuie spus că în organism E (Energia) circulă de-a lungul unor traiecte preferenÅ£iale numite Ying Lo (meridian). Meridianele principale, pe care se găsesc înÅŸiruite cele 361 de puncte de acupunctură, reprezintă proiecÅ£ia externă a unor reÅ£ele energetice interne complexe, conexată la cele 5 organe Zang (Yin) ÅŸi cele 5 viscere Fu (Yang). CunoaÅŸterea acestei organizări are o importanţă decisivă în elaborarea diagnosticului, urmată de o logică la fel de precisă în ceea ce priveÅŸte selecÅ£ionarea punctelor capabile să înlăture dezechilibrul energetic existent.Pe lângă aceste meridiane principale, reÅ£eaua energetică este mult mai complexă, cuprinzând ÅŸi meridianele secundare (vase de legătură ÅŸi vase de derivaÅ£ie) ÅŸi de organe profunde (unele cavitare, numite Fu, ÅŸi altele parenchimatoase numite Zang).

Cele 12 meridiane principale reprezintă cel mai important sistem energetic de canale al organismului, de funcÅ£ia cărora este legată întreaga reÅ£ea de canale secundare.Meridianele principale posedă un segment exterior (proiectat de piele) ÅŸi altul interior, care ajunge la organele energetice de corelaÅ£ie Yang (organe cavitare Fu), sau Yin (organe parenchimatoase Zang).

Pe aceste meridiane se găsesc amplasate 361 de puncte utilizate în tratament ÅŸi prin intermediul cărora se poate acÅ£iona atât asupra meridianului principal, cât ÅŸi asupra celui secundar. Fiecare meridian se caracterizează printr-un anumit raport în Qi (Yang) ÅŸi Xue (Yin) sau mai spus între Energie ÅŸi Sânge. Primele acÅ£ionează mai mult asupra activităţii nervoase ÅŸi psihice, celelalte mai mult asupra activităţii fizice. Cei mai mulÅ£i autori descriu 138 de meridiane, dintre care un rol principal îl joacă cele 12 meridiane principale bilaterale ÅŸi simetrice, la care se adaugă care sunt unice. Aceste 12 meridiane sunt singurele care posedă puncte proprii.

Pentru o mai bună înÅ£elegere a modului în care acÅ£ionează acupunctura prin înÅ£eparea sau stimularea (moxibustiei) punctelor de acupunctură vom face referirea la rezultatul cercetărilor electrofiziologice dezvoltate în Laboratorul de Electrofiziologie al Clinicii de Diabet, NutriÅ£ie ÅŸi Boli Metabolice din BucureÅŸti (Prof. C.I. TîrgoviÅŸte în colaborare cu Ing. Prună) dar ÅŸi la prezentarea făcută în 1986 în Acupuncture, Moxibustian and Acupuncture Anesthesia – Science Press, Beijing, Zhu Zongxiang (1616), Meng Zhaowei (919-920), Gong Uihua (460) s.a.

Se ÅŸtie că organismul uman este alcătuit din atomi, având o componentă centrală electropozitivă (nucleul) ÅŸi o componentă periferică electronegativă (sistemul exterior al electronilor). Moleculele care rezultă din asamblarea atomilor -macromoleculele, Å£esuturile ÅŸi organele – se vor caracteriza, deci, printr-o configuraÅ£ie bioelectrică precisă.Åžtim că una din caracteristicile fundamentale ale celulei este polarizarea sa electrică în stare de repaus ÅŸi modificarea acestei polarizări în starea de activitate. După cum fiecare celulă are o activitate bioelectrică specifică, organele interne vor avea, de asemenea, o activitate electrică proprie care poate fi înregistrată sub forma unui traseu specific: EEG, EMB, EKG, etc. Practic, fiecare organ are o activitate bioelectrică care poate caracterizată ca normală sau patologică.

Dacă există o homeostazie bioelectrică la nivel de celulă sau organ, în mod necesare trebuie să existe o homeostazie bioelectrică ÅŸi la nivel de organism. Aceasta din urmă ar putea fi asigurată de meridianele de acupunctură. S-a constatat, în acest sens, că meridianele ÅŸi punctele de acupunctură au la nivelul proiecÅ£iei lor cutanate proprietăţi electrice particulare. Activitatea organelor interne se traduce printr-o pulsaÅ£ie bioelectrică, cu ritmicitate precisă care modifică numărul ÅŸi calitatea sarcinilor electrice din jur.O creÅŸtere a numărului sarcinilor electrice (pozitive sau negative), sau, dimpotrivă o scădere a lor va fi compensată de o miÅŸcare corespunzăoare a altor sarcini electrice aflate la o distanţă mai mare sau mai mică, faţă de organul luat în discuÅ£ie.

Compensarea se face prin miÅŸcarea sarcinilor dintr-un loc în altul pe calea miÅŸcării rezistente electrice. Deoarece această rezistenţă electrică se înregistrează la nivelul meridianelor ÅŸi punctelor de acupuntură, miÅŸcarea sarcinilor se va face pe aceste căi, adică pe meridiane. Din acest punct de vedere, meridianele nu reprezintă altceva decât spaÅ£iile ocupate de lichidul interstiÅ£ial, existent între structurile cunoscute: oase, muÅŸchi, tendoane, vase, nervi organe interne. De aici, o tulburare în activitatea unui organ poate, în urma “blocării” circuitelor care îl leagă de alte regiuni ale corpului, având drept consecinţă o acumulare de sarcini electrice (exces energetic) sau o deficienţă (insuficienţă energetică).

Introducerea unui ac de acupunctură într-un anumit punct este urmată de apariÅ£ia unui “potenÅ£ial de leziune” care este “compensat” în câteva secunde, după care potenÅ£ialul de stabilizează la o valoare “bazală” care diferă de la un pacient la altul ÅŸi de la punct la punct. Această compensare a potenÅ£ialului de leziune se realizează în mare parte prin “migrarea” sarcinilor electrice (apariÅ£ia “microcurenÅ£ilor de leziune”) către zone mai îndepărtate, care se face pe calea meridianelor acupunctură.ÎnÅ£eparea punctului de acupunctură poate induce un “potenÅ£ial de leziune”, capabil să “deblocheze” traiectul de migrare a sarcinilor electrice (meridianul) ÅŸi să compenseze deficitul sau excesul acestora.