Diagnosticul anatomo-funcÅ£ional de tip accidental reprezintă o etapă obligatorie pe baza căreia se stabileÅŸte indicaÅ£ia pentru tratamentul cu acupunctură. Uneori bolnavul prezintă o serie de tulburări neîncadrabile în afecÅ£iunile clasice, indicând un dezechilibru energetic neajuns în stadiul lezionar. Alteori, chiar dacă boala a ajuns în stadiul lezionar, complexul simptomatologic trebuie interpretat atât în sens anatomo-funcÅ£ional, cât ÅŸi în sens energetic. Acesta din urmă permite individualizarea tratamentului prin adaptarea unei formule generale de puncte la fiecare caz în parte. Aplicarea profilactică a acupuncturii presupune cunoaÅŸterea tipului constituÅ£ional ÅŸi temperamental al individului care indică vulnerabilitatea unei loji energetice la agresiunile interne sau externe, predispoziÅ£ia pentru un anumit tip de tulburare.Tehnica de diagnostic are ca obiective finale următoarele:– precizarea tipului de afecÅ£iune cu care avem de a face Yang sau Yin,– precizarea lojei energetice afectate sau a axului energetic intensat, ca ÅŸi factorul etiopatogenic (endogen sau exogen)– precizarea energiei primitive ÅŸi predominante afectate în cadrul unei boli,– precizarea meridianelor aflate în dezechilibru ÅŸi a tipului acestuia (exces sau insuficienţă).Un prim pas este culegerea de informaÅ£ii asemănător cu medicina occidentală, recurgându-se la:a) Anamneză,b) InspecÅ£ie,c) AnscultaÅ£ie,d) Palparee) Aprecierea mirosului ÅŸi halenei,(examinarea paraclinică în medicina occidentală are o poziÅ£ie cu totul secundară).

a) Prin anamneză se precizează antecedentele familiale ÅŸi personale (informaÅ£ii despre energia Zang Qi ÅŸi Shen Qi) ÅŸi apariÅ£ia ÅŸi evoluÅ£ia simptomelor subiective.b) Prin inspecÅ£ie apreciem aspectul general al bolnavului (tipul constituÅ£ional, atitudinea gestică, mersul sau analiza diferitelor regiuni ale corpului (faţă, mână, abdomen etc)) privind culoarea troficitatea, vascularizaÅ£ie etc. În medicina tradiÅ£ională chineză, inspecÅ£ia joacă un rol foarte important aducând informaÅ£ii privind starea energiilor fundamentale (Zang Qi ÅŸi Shen Qi). În acest sens, trebuie analizat foarte atent fiecare pacient din momentul intrării în cabinet, mersul, modul cum deschide uÅŸa, cum se aÅŸează, gestica, expresia feÅ£ei, a privirii, timbru vocii, debitul verbal.c) AnscultaÅ£ia joacă un rol mai puÅ£in important decât în medicina occidentală, aici ne referim mai mult la timbrul vocii, debitul verbal etc.d) Palparea deÅ£ine un rol deosebit de important, uneori decisiv în stabilirea diagnnosticului energetic. Ea cuprinde palparea pulsurilor radiale ÅŸi periferice, palparea abdomenului, a traectului meridianelor, a punctelor, etc.e) Aprecierea mirosului transpiraÅ£iei ÅŸi halenei aduce informaÅ£ii asupra lojii energetice deficitare.O etapă importantă pentru diagnostic, o poate avea examinarea limbii. S-a constat că 60% dintre bolnavii prezentând o afecÅ£iune medicală sau chirurgicală, limba are aspectul modificat. Aici trebuie examinată constituÅ£ia, mobilitatea, culoarea Å£esutului lingual, depozitul lingual. Examenul limbii aduce informaÅ£ii preÅ£ioase pentru claisificarea unei tulburări în raport cu cele 8 reguli diagnostice: Yang-Yin, exces – insuficienţă, căldură – frig ÅŸi interior – exterior. O etapă obligatorie ÅŸi de neînlocuit în stabilirea diagnosticului energetic o are palparea pulsurilor. Pe o lungime de 5 cm, în ÅŸanÅ£ul radial, deasupra încheieturii mâinii, se găsesc amplasate pe cele două mâini, cele 12 pulsuri reprezentând cele 12 meridiane principale, cuprinzând cele cinci organe cavitare (Fu) ÅŸi cele 5 organe parenchimatoase (Zang) precum ÅŸi meridianele vase – sex (pericard) ÅŸi Trei Focare. Cele două meridiane unice, Vasul Suvernor ÅŸi Vasul de ConcepÅ£ie nu fac parte din marea circulaÅ£ie a meridianelor ÅŸi nu au o localizare la nivelul pulsurilor.Starea energetică a celor 12 meridiane corespunzând celor 12 pulsuri poate fi notată cu unul, două sau trei minusuri sau plusuri, exprimând diferitele grade de insufucienţă sau exces energetic.Fiecare puls are 28 de caracteristici (nuanÅ£e), zece sunt mai uÅŸor de apreciat, ele putând fi asociate două câte două (unul exprimând un exces energetic (Yang), altul o insuficienţă energetică (Yin)). În mare, ele se referă la frecvenÅ£a, amplitudinea ÅŸi consistenÅ£a pulsurilor.DiferenÅ£ele între unele tipuri de puls sunt foarte mici, depinzând foarte mult de medicul care face palparea. În acest sens, transmiterea informaÅ£iei unei alte persoane nu este posibilă.Ceea ce este important este încadrarea pulsului într-o categorie ce indică exces (puls Yang) sau insuficienÅ£a (puls Yin).Pentru realizarea formulei terapeutice, alegerea punctelor trebuie să îndeplinească următoarele obiective:– să deschidă vasul extraordinar de care depinde afecÅ£iunea,– să cuprindă puncte la distanţă, alese conform opoziÅ£iei; puncte de parte opusă (de parte stângă în afecÅ£iunile de partea dreaptă; în partea inferioară în afecÅ£iunile din partea superioară a corpului etc.),– punctele energetice ale meridianelor interesate,– puncte simptomatice (referitor la afecÅ£iunea prezentă),– puncte cu acÅ£iune segmentală (pe meridianele ce traversează regiunea interesată),– puncte legate de agravarea simptomatologiei în diferite condiÅ£ii,– puncte locale (în special în afecÅ£iunile ),

Pentru a realiza o reechilibrare energetică a organismului, trebuie, deci, un diagnostic tradiţional amănunţit, precum şi cunoaşterea etiopatogeniei şi fiziopatologiei tulburării respective.

Alegerea acelor pentru tratament trebuie să fie potrivită persoanei tratate ÅŸi zonelor înÅ£epate.Pentru punctele situate pe faţă sau extremităţi, la copii, se folosesc de regulă ace mici cu lungimi de 2-3 cm ÅŸi grosime de 0,20 mm; pentru persoanele musculoase sau pentru puncte aflate la 3-4 cm adâncime, se folosesc ace lungi de 10-15 cm ÅŸi cu grosimea de 0,30 mm.Alegerea acului trebuie făcută ÅŸi în raport cu acÅ£iunea energetică urmărită: pentru depresie, acul trebuie să fie mai gros, important pentru introducerea lui rapidă, dintr-o singură miÅŸcare, până la adâncimea dorită; alteori pentru tonifiere sunt indicate ace mai subÅ£iri.

Înainte de utilizare, acele trebuie inspectate, înlăturându-le pe cale îndoite, boante etc.Sterilizarea este obligatorie ÅŸi făcută în aÅŸa fel încât, la utilizarea lor, să se evite atingerea părÅ£ii ce urmează a se introduce în Å£esut.(voi face aici o mică paranteză referindu-mă la întrebări pe care mai mult de 80% din pacienÅ£ii mei mi le-au adresat, dacă au cutia lor proprie cu ace, dacă ÅŸi le cumpără, dacă sunt de unică folosinţă ÅŸ.a.)Din experienÅ£a avută, înclin pentru folosirea acelor din argint cu dimensiuni între L=3, 5, 15, 25, 30 mm cu o grosime de G = 0,18 – 0,20 mm, iar sterilizarea se face în cabinet la căldură uscată de 180 grade.Åži am să spun ÅŸi de ce: pentru că responsabilitatea actului medical, în întregime, revine medicului. Cred (ÅŸi experienÅ£a mea ÅŸi-a spus cuvântul) în calitatea acelor de argint ÅŸi am siguranÅ£a în sterilizarea pe care o realizez în cabinet (ÅŸi care este verificată regulat). Ce încredere aÅŸ putea avea într-o cutie cu ace adusă de un pacient (s-a făcut corect sterilizarea ?, transportul ? etc).Pe lângă acestea, posibilitatea de transmitere prin acele de acupunctură a unei boli infecto-contagioase, consider că este nulă. În primul rând, sunt ace pline, nu tubulare (ca acele de seringă), deci nu poate rămâne conÅ£inut , iar, în al doilea rând, de la un pacient la altul.

Dar să trecem ÅŸi peste acestea, considerându-le până la un punct normale (spun până la un punct, pentru că un medic care îÅŸi asumă responsiabilitatea actului medical nu poate face ceva care să riÅŸte viaÅ£a pacientului său) ÅŸi să trecem la ÅŸedinÅ£a propriu-zisă de acupunctură:– poziÅ£ia bolnavului: cel puÅ£in prima ÅŸedinţă, trebuie făcută culcat (existând posibilitatea lipotimiei).Bolnavul trebuie culcat cu faÅ£a în sus, respectiv, jos, în funcÅ£ie de punctele utilizate. Când este necesară folosirea concomitentă a punctelor situate pe aproape toate regiunile corpului, poziÅ£ia cea mai convenabilă este cea ÅŸezând pe o canapea sau scaun fără spătar.– mânuirea acelor : este o adevărată artă; presupunând respectarea unor timpi ÅŸi manevre precise în funcÅ£ie de efectul terapeutic dorit; mai întâi se face localizarea corectă a punctului, urmată de masarea zonei ce urmează a fi înÅ£epată, având ca scop “chemarea energiei” către zona respectivă. În acelaÅŸi timp, bolnavul trebuie liniÅŸtit, sfătuit să respire calm, să se relaxeze sau se distrage atenÅ£ia la cei fricoÅŸi.– mâna stângă trebuie să joace un rol important, fie în sprijinirea ÅŸi direcÅ£ionarea acului introdus cu mâna dreaptă, fie în pregătirea locului ce urmează a fi înÅ£epat (apăsarea cu unghia a punctelor mai dureroase, întinderea pielii etc.)– introducerea acelor în Å£esuturi poate fi făcută perpendicular pe piele sau sub un unghi mai mult sau mai puÅ£in ascuÅ£it. Sau acul este introdus aproape paralel cu pielea, în tehnica “de transmisie” în care acul urmează traectul meridianului pe o lungime de câÅ£iva centimetri.– direcÅ£ia de orientare a vârfului acului va fi:– în tonifiere – în direcÅ£ia de curgere a meridianului,– impotriva sensul de curgere a meridianului,– în calea obÅ£inerii unui echilibru energetic între 2 meridiane, acele vor fi direcÅ£ionate pe aceeaÅŸi axă, vârfurile lor primindu-se unul pe altul.– profunzimea înÅ£epăturii: punctele de acupunctură se găsesc la o profunzime variabilă, în general între 2 ÅŸi 35 mm; aceasta variază ÅŸi în funcÅ£ie de regiunea corpului, exemplu: la nivelul feÅ£ei, extemităţilor = 1-3 mm, la ÅŸolduri, torace, mai mare.– primele puncte stimulate sunt cele locale, apoi punctele la distanţă.– timpul cât acele sunt lăsate pe loc variază mult, în medie 30 minute ÅŸi mai mult. Primăvara ÅŸi vara, acele pot fi scoase mai devreme; iarna ÅŸi toamna, mai târziu.– numărul punctelor stimulate, la fel variază ÅŸi ele; punctele energetice induispensabile trebuie să fie puÅ£ine la număr, punctele locale pot fi mai numeroase.– senzaÅ£ia de acupunctură.

În timpul introducerii acelor apare senzaÅ£ia numită “sosirea energiei la vârful acului”. Aprecierea subiectivă a acestuia are la bază stimularea de receptori superificali ÅŸi profunzi ce sunt responsabili de senzaÅ£ia de căldură, presiune, amorÅ£eală, greutate, durere care iradiază etc. Alteori, bolnavul are senzaÅ£ia de ameÅ£eală, transpiraÅ£ii, paloare.

Moxibustia presupune stimularea punctelor, tehnică foarte veche datând din secolul VI î.e.n.Aceasta este o tehnică specifică de tonifiere constând într-un conglomerat de plante.Folosirea acelor de acupunctură pentru stimulare nu poate evita un anumit grad de dispersie, chiar atunci când tehnica utilizată este cea de tonifiere. Din acest motiv, atunci când efectul urmărit este cel de tonifiere, tehnica folostiă trebuie să fie de moxibustie.

Moxibustia se poate realiza prin:– conuri de moxă, de mărime variabilă (1-3 cm cubi) ce vor fi aplicate pe punctele de acupunctură,– bastoane de moxă ce se aprind la o extremitate ÅŸi se Å£in la 2-4 cm distanţă de punctul stimulat, până ce zona respectivă devine hiperemică,– moxibustia indirectă a unui punct, ce interpune între punct ÅŸi moxă un material particular.Efectul particular de stimulare a punctului prin căldura degajată de moxă a fost pus în legătură cu o anumită lungime de undă a radiaÅ£iei emisă de arderea ei. După cum reiese din cercetările de laborator (prof. Ionescu – TîrgoviÅŸte, – ing. Prună), radiaÅ£ia emisă de arderea moxei are o lungime de undă de 9.000 A, apropiate de ce emisă de laserele cu diodă semiconductoare (9.040 A) ÅŸi ceva mai mare de cea emisă de laserul cu Hc-Nc (6.320 A)

Pentru bolnavii care m-au întrebat dacă este bine să facă baie pe perioada tratamentului, pot spune că o piele curată ne ajută pe amândoi să avem un efect bun ÅŸi să evităm complicaÅ£iile.