Lucrari de înfiintare. Etapele care trebuiesc parcurse la înfiintarea unei plantatii de pomi fructiferi sunt urmatoarele: pichetarea terenului, sapatul gropilor, repichetatul si umplerea partial a gropilor cu pamânt si gunoi, alegerea materialului saditor, repartizarea pomilor la gropile de plantare si plantatul pomilor. Pichetatul terenului se face in vederea marcarii locului de plantare al fiecarui pom. In functie de natura terenului se utilizeaza mai multe sisteme, dar cel mai folosit este cel simplu de marcare, prin tarus, la distantele stabilite, si prin masurare cu ruleta. Practic, pe terenuri cu pante mici sau in pante terasate: pichetatul in dreptunghi la care intre rânduri distanta este mai mare, iar pe rând distantele sunt mai mici si in patrat la care distantele sunt egale atât pe rând cat si intre rânduri. In cazul terenurilor usor accidentate sau cu o panta mica, pichetarea se face in paralelogram ca si cel in dreptunghi, doar unghiurile opuse sunt egale doua cate doua, sau in chinconz respectiv in triunghi echilateral. Atunci când se doreste plantarea pomilor pe terenuri neamenajate se face pichetaj pe curbe de nivel. In cazul pichetarii terenului pentru înfiintarea de plantatii intensive, întotdeauna trebuie avut in vedere ca rândurile de pomi sa fie perpendicular pe axul drumurilor principale. Sapatul gropilor, repichetatul si umplerea partial a gropilor cu pamânt si gunoi de grajd. Prima dintre aceste lucrari trebuie facuta cu mult timp înainte de plantare, uneori chiar cu 1-2 luni, acolo unde terenul nu se desfunda. Marimea gropilor este variabila in functie de gradul de mobilizare al terenului, si anume de la 30x30x30cm in teren desfundat, pana la 60x60x40cm in teren nedesfundat. Celelalte lucrari se fac cu doua 2-3 saptamâni înainte de plantare, respective gropile se umplu cu pamânt si gunoi, iar repichetatul se face prin vizare pe jaloane sau cu ajutorul scândurii de repichetat. Alegerea materialului saditor este una din operatiile de care depinde starea viitoarei plantatii. De aceea, este indicat ca materialul saditor sa fie procurat din toamna, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial si controlate, care garanteaza autenticitatea, calitatea si sanatatea pomului. Este indicat sa se aleaga pomii cu radacinile cat mai dezvoltate si intacte, cu lemnul ramurilor copt si muguri bine formati, preferându-se cei care au numeroase ramuri laterale sau anticipati, la care se poate forma scheletul pomului si implicit intrarea timpurie pe rod. Efectul plantarii unor astfel de pomi consta in formarea rapida a coroanelor si începutul fructificarii înca din anul 2 sau 3, obtinându-se o productie însemnata de fructe înca din anul 4 de la plantare. Plantarea pomilor. Epoca cea mai potrivita pentru plantarea pomilor in general este toamna (octombrie-noiembrie), întrucât asigura refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetatie primavara mai timpuriu, dar se mai poate planta si primavara devreme (martie-aprilie). Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut in pepiniera, respectiv cu punctul de altoire la nivelul solului. In caz ca plantarea este adânca, se întârzie pornirea in vegetatie, iar in cazul unei perioade ploioase si pe teren greu are loc asfixierea radacinilor. Numai in zona de ses, unde se simte lipsa umezelii, pomii pot fi plantati cu 2-3 cm mai adânc decât au fost in pepiniera. Pe masura ce se aseaza pamânt peste radacinile pomului, trebuie efectuata o calcare energica, in jurul pomului, pentru a se tasa solul si a nu ramâne goluri de aer. Indiferent de epoca de plantare, materialul saditor suporta doua operatii premergatoare lucrarii – fasonarea si mocirlirea pomilor. Fasonarea consta în eliminarea radacinilor vatamate, reîmprospatarea prin scurtarea vârfurilor la cele lungi. Mocirlirea se realizeaza prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenta smântânii realizat din pamânt (de preferinta galben), balegar proaspat de bovina si apa. De regula, la plantare, dupa fasonarea radacinilor si mocirlire, pomul se aseaza in partea de nord a tutorelui pentru a-l proteja de actiunea înghetului si dezghetului brusc. Alte lucrari care se fac odata cu plantarea pomilor sunt: administrarea îngrasamintelor la groapa, udarea, precum si musuroiul de toamna. Când pomii se planteaza in gropi sapate individual, cum este cazul in gradinile de lânga casa, odata cu plantarea, trebuie administrate si îngrasamintele, si anume 15-20 Kg gunoi de grajd bine fermentat sau 20-30 g azotat de amoniu, 20-30 g de sare potasica si 50-60 g superfosfat substanta activa, la fiecare pom. |