Necesitatea comunicarii la distanta a existat de prea multe secole pentru a le numara aici...Modalitatile de comunicare au depins de multi factori, intre care imaginatia si mijloacele tehnice de care a dispus omul. Oricat am scotoci prin istorie, e greu de gasit o modalitate de comunicare mai larg raspandita decat POSTA. Insa de la anticele stafete (sau curieri) pana la avioanele-curier din zilele noastre e o cale atat de lunga.. Evolutia postei pe teritoriul Romaniei urmeaza indeaproape evolutia istorica si economica a tarii. Abia dupa intemeierea Moldovei si Munteniei se poate vorbi iar de curieri calari, majoritatea ai domnitorilor, care transmiteau porunci sau aduceau vesti inclusiv din alte tari. Pentru asigurarea rapiditatii circulatiei curierilor, satele prin care treceau acestia erau obligate sa asigure cai de schimb odihniti. Aceasta obligatie a locuitorilor satelor tranzitate de curieri a fost se pare - legiferata, cel mai vechi document privitor la acest subiect fiind un hrisov din anul 1399 al lui Mircea cel Batran, prin care satul Pulcauti era scutit, printre altele de cai de olac, olacul (o caruta usoara) fiind un mijloc de transport pentru bagaje, pachete, etc. De altfel si curierii erau numiti in acele vremuri olacari. Stabilitatea sau instabilitatea domniilor, principiile acestora, calamitatile naturale, razboaiele si multe altele faceau ca insasi existenta acestor comunicatii sa aiba numeroase fluctuatii in timp. Totusi ele au capatat o traditie iar modul de organizare devenea tot mai cunoscut. Statul, prin dregatorii sai, se ocupa de aceasta problema, alegand traseele drumurilor, organizand relee postale (locul unde se schimbau caii) si mai tarziu licitatiile prin care se concesionau postele, numite la inceput menziluri. Veriga slaba a sistemului era ca menzilurile aveau caii si hrana acestora in intretinerea satelor, care le percepeau ca o corvoada impovaratoare. Primele menziluri, conduse de un capitan, dateaza se pare, de la inceputul sec. XVIII. Statul este din ce in ce mai interesat in buna functionare a sistemului; incep sa apara unele reglementari atat in Moldova cat si in Muntenia, ba chiar si primele tentative de a lua asupra sa cheltuielile de intretinere a postelor. In 1775 Alexandru Ipsilanti aduce modificari substantiale serviciului postal, atat in sens administrativ (Statul preluind cheltuielile de intretinere a serviciului) cat si organizatoric, transportul postal fiind accesibil de acum si persoanelor particulare, contra cost. Un alt element important in aceasta organizare era ca, de acum, caii urmau sa fie cumparati si nu rechizitionati. Ulerior intretinerea efectiva a postelor a fost concesionata unor persoane particulare, contra unei subventii din partea Statului. Razboaiele inceputului de secol XIX au adus multe prejudicii serviciului postal dar sensul pe care l-a avut evolutia acestuia a fost net ascendent. S-a marit numarul traseelor deservite de posta, s-a marit treptat baza materiala de care dispunea, s-a extins aria serviciilor puse la dispozitia celor interesati (spre exemplu s-a admis expedierea scrisorilor particulare, a grupurilor cu bani si a trimiterilor expres).

Poza reprezentand "Caruta de posta valaha realizata de M Aman in anul 1850"

In anul 1854 se realizeaza o prima linie telegrafica pe teritoriul de atunci al Romaniei, intre Giurgiu si Bucuresti, urmata foarte repede de legarea prin telegraf a Bucurestiului de Brasov, de Braila si de Craiova. Se infiinteaza acum si primele oficii telegrafice. Anul 1858 consemneaza un eveniment deosebit: aparitia primelor timbre postale in Moldova, de mult celebrele cap de bour. Urmeaza Unirea Principatelor, unirea serviciilor telegrafice fiind infaptuita in acelasi an, 1859. Unirea serviciilor postale a urmat in 1862, primul Director al postelor reunite fiind Panaiot Savescu. Din 1864 dateaza reunirea serviciului telegrafic cu cel al postei, cu un nou director general, in persoana lui Cezar Librecht. In 1865 apare prima Lege de organizare telegrafo-postala. Se introduc uniforme, se face o prima incercare de organizare a unui serviciu postal rural. In 1869, dupa desfiintarea oficiilor postale straine care functionau in tara, Romania indeplineste, in limitele granitelor sale, serviciul international de posta si telegraf. Urmare a instalarii retelei feroviare, posta se adapteaza atat in ceea ce priveste mijloacele de transport cat si serviciile puse la dispozitie in localurile statiilor de cale ferata. Atat a doua jumatate a secolului XIX cat si inceputul secolului XX, in contextul evolutiei Romaniei, transforma POSTA intr-una din cele mai importante institutii ale Statului. Spatiul nu ne permite sa consemnam toate evenimentele acelei perioade dar nu putem trece peste anul 1874, anul infiintarii UNIUNII POSTALE UNIVERSALE, eveniment la care Romania a luat parte ca membru fondator. In anul 1892 apare prima lege de exploatare telefonica, noul sector fiind preluat de Directia Generala a Telegrafelor si Postelor. Cele doua razboaie mondiale, in timpul carora posta a fost la fel de activa, au lasat urme adanci in evolutia institutiei. Romania Mare, asa cum a existat in perioada interbelica a insemnat un salt urias, cu un efort pe masura, pentru deservirea unui spatiu si a unei populatii pe masura evolutiei istorice a tarii. Toate acestea in trendul pe care evolutia tehnicii mondiale il impunea. Al doilea razboi mondial a adus dupa sine schimbari politice radicale, la fel si dupa anul 1989. Posta devine intr-o prima faza Regie Autonoma (1991) apoi Companie Nationala (1998). Astazi se poate vorbi despre cele peste 7000 de unitati postale, dintre care mai mult de 1000 informatizate. Ca institutie,Posta si-a indeplinit rolul sau fundamental si a ramas la dispozitia populatiei, astazi mai mult ca oricand fiind deschisa schimbarilor pe care comunicarea, la nivel mondial, le aduce intr-un ritm alert. Ne bucuram si acum cand vine postasul si ne aduce o scrisoare, ziarul sau pensia.