Despre Observatorul Astronomic

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este singurul observator astronomic din capitala deschis publicului. Își datoreaza existența în primul rând amiralului Vasile Urseanu dar și popularizatorului de astronomie și știința Victor Anestin.

1910-1916

Istoria Observatorului astronomic începe în 1908 când Victor Anestin în coopteaza pe amiralul Urseanu în Societatea Astronomica Româna „Camille Flammarion”. Amiralul devine președintele societații astronomie a carei scop era înființarea unui observator astronomic popular care sa serveasca la propagarea astronomiei în rândul maselor.

Amiralul Vasile Urseanu demareaza lucrarile de construire, prin eforturi financiare proprii, a unei cladiri din București, pe bulevardul Colței, actualul bulevard Lascar Cartagiu, despre care obisnuia sa spuna: “Mi-am construit casa în forma de yacht, având o cupola de observator, ca în același timp, când fac observații cu luneta, sa am senzația ca plutesc pe mare.”

Observatorul amiralului a devenit un simbol al pasionaților de astronomie, înființarea sa fiind salutata în publicațiile de la 1910. A fost dotat cu o luneta Zeiss de 150 mm diametru și distanța focala de 2,7 metri. Luneta era a treia ca marime din țara la data aceea.

La începutul activitaţii observatorului astronomic, ca observator particular (pâna în 1916), alaturi de amiralul Urseanu, au mai lucrat ca observatori, Victor Anestin - cunoscut popularizator al astronomiei în ţara noastra, Rosetti-Balanescu şi alţii. Dupa moartea amiralului (1926), luneta a fost demontata şi depozitata în subsolul cladirii, astfel ca activitatea astronomica a grupului a încetat.

1933-1950

În anul 1933, Jeanne Urseanu, vaduva amiralului, a donat cladirea municipalitații orașului București, conditionând donația - conform dorinței testamentare a amiralului - de pastrarea memoriei acestei deosebite realizari. Astfel, pe placa comemorativa din interiorul cladirii, sub portretul familiei Urseanu realizat de pictorul Camille Ressu, sunt sapate în marmura cuvintele: “Dupa o viața de munca și credința, au daruit acest lacaș ca sa fie adapost de arta și prilej de înalțare sufleteasca”.

Inițial ea a adapostit Pinacoteca Municipala iar componentele de baza ale instrumentului – refractorul Zeiss - au fost pastrate împachetate în subsolul cladirii. Concomitent, astronomul român Nicolae Donici (1874 – 1956) a sondat posibilitațile reinstalarii refractorului Zeiss, de 150mm diametru, în cupola: obiectivul instrumentului se gasea în permanența pe masa din biroul savantului, situat la etajul II, chiar lânga ușa de acces în cupola. Dupa plecarea astronomului în Egipt, pentru continuarea studiilor sale asupra luminii zodiacale, s-a pus capat acestor încercari.

Ele au fost reluate, în 1949, de catre academicianul Calin Popovici, care, cu ajutorul prof. dr. Aurel Iacovache și cu sprijinul academicianului George Demetrescu – pe atunci director al Observatorului Astronomic al Academiei– a reușit sa determine autoritațile municipale de atunci, sa se ocupe de repunerea în valoare a ecuatorialului și a observatorului

1950 - 1960

Ca urmare, în aprilie 1950 a fost definitivata reinstalarea lunetei, la aceasta operație participând lucratori de la Industria Optica Româna. Astfel, observatorul a fost inaugurat, pentru public, la începutul lunii mai 1950; vizitele puteau fi efectuate zilnic – în afara de luni – între orele 17 – 22.

Observatorul a fost condus de Materi Alexescu, la început sub îndrumarea astronomului Calin Popovici.

O prima expoziție astronomica, bazata exclusiv pe fotografii și desene originale, rezultate din observațiile proprii, a fost organizata înca din 1952 într-una din salile de la etajul I. Ea era completata prin expunerea unor piese rezultate din activitați practice.

1960-1980

În epoca anilor ’60, unitatea, devenita între timp “Muzeul Științelor Experimentale”, a fost dotata în mod substanțial cu aparatura fotografica moderna și laborator fotografic, o luneta ecuatoriala Zeiss 80/1200 mm, o luneta azimutala de 80/500 mm, un celostat polar Zeiss de 120 mm diametru.

În 1966 s-a construit și instalat telescopul newton-cassegrain de 450 mm diametru (cel mai mare din țara în acel moment). Acesta a funcționat pâna în 1970 când a fost dezmembrat din cauza deteriorarii pieselor componente.

Activitatea Observatorului era axata atat pe popularizarea astronomiei, oferind tuturor celor interesati posibilitatea urmaririi prin lunete a spectacolului boltii ceresti, cat si pe efectuarea de observatii si cercetari astronomice, realizate de astronomii amatori. Colectivul de astronomi amatori a luat fiinta pe langa Observatorul Astronomic si si-a desfasurat activitatea in mod organizat chiar de la redeschiderea sa, la mijlocul secolului trecut. In anul 1968 acest colectiv s-a constituit in Astroclubul Bucuresti, care functioneaza si in prezent. Membrii Astroclubului, astronomi amatori pasionati, desfasoara alaturi de profesionisti o activitate sustinuta, o parte dintre acestia avand contributii deosebite la realizarea programelor de observatii, rezultatele obtinute fiind apreciate in tara si peste hotare.

Dupa 1970 activitatea Observatorului a fost coordonata de Ion Corvin Sângeorzan și din 1982 de dr. Harald Alexandrescu. Amândoi au fost buni popularizatori de astronomie fiind singurii care țineau legatura între oamenii de știința și public în perioadele cât au coordonat activitațile Observatorului. Problemele inerente ale epocii (1970-1989) au facut ca pe lânga actitivatea de popularizare a astronomiei sa se imprime o tenta materialist-științifica activitaților cu publicul.

1990 - prezent

Dupa 1990 în cladire a fost sediul Agenției Spațiale Române iar în 1996 Observatorul a fost reinaugurat ca „Observator Astronomic Municipal”

Din 2008, grație unei donații Alpha Bank, Observatorul a fost dotat cu un telescop MEADE LX200R de 30 cm în diametru și cu o luneta care permite observarea Soarelui în alta lungime de unda. Astfel vizitatorii pot observa erupțiile solare și corpurile cerești mult mai bine decât o puteau face pâna atunci.

Din 2009 s-a inaugurat prezentarea „Calatorie prin Univers”, o calatorie virtuala prin Cosmos la care au participat câteva mii de oameni.