Implantologia mileniului trei incoroneaza visul comun al profesionistilor si pacientilor si anume:reconstituirea patrimoniului dentar pierdut in mod analog celui natural fara a mai apela la sofisticate si incomode proteze mobile ( cunoscute ca placi dentare sau proteze scheletate ) sau la punti fixate pe dinti sanatosi proximali celor pierduti. Contrar credintei comune a multora dintre pacienti, majoritatea interventiilor implantologice nu sunt nici dificile, nici dureroase, cu un elevat procent de succes si cu costuri pe deplin justificate.

Ce este implantologia dentara?

Implantologia dentara consta in inserarea in osul maxilar sau mandibular a unor pilastrii care, odata osteointegrati, vor putea suporta un dinte artificial apt sa execute functiile unui dinte natural.

Cum e facut un implant dentar?

Implanturile dentare de titan sant astazi in majoritatea cazurilor cilindrice sau conice, de diferite lungimi si diametre pentru ase adapta configuratiei segmentului osos disponibil pentru insertie. Titanul, metal de larg uz in chirurgie pentru neutralitatea sa biologica, este cel mai utilizat material pentru construirea implanturilor. Suprafata acestora din urma este tratata pentru a stimula posibilitatile de osteointegrare ( adica incorporarea totala a acestor pilastrii in structura osoasa ce ii inconjoara ). Studii aprofundate demonstreaza ca RESPINGEREA in implantologia dentara NU EXISTA, neexistand nici o posibilitate de reactie imunologica nefavorabila cum se intampla la transplanturi ( de alti donatori ).

Implanturile trebuie sa fie produse si confectionate conform riguroaselor norme legale europene si trebuie sa fie acompaniate de un certificat care poate si trebuie sa fie vazut si pastrat de catre pacient pentru garantia provenientei lor. Epoca pionieratului in implantologie a apus demult, motiv pentru care morfologii, materiale, tehnici de decontaminare si sterilizare necertificate de probe clinice de lunga durata sunt total contraindicate si nu trebuie sa fie absolut acceptate de catre pacienti. Pentru a obtine un efect estetic si functional optimal, este necesar ca sistemul implanto- protetic sa ofere o mare varietate de piese protetice auxiliare.

Poate esua un implant?

In continuare vom descrie principalele motive pentru care un implant dentar poate esua si pentru care implantologia este contraindicata.

1) Nu trebuie sa fie supusi tratamentului implanto-protetic pacientii care nu au educatia unei igiene orale riguroase si care nu se supun controalelor stomatologice regulate. Rezistenta la infectiile cauzate de placa bacteriana a unitatilor implanto-protetice e cu mult mai mica decat pentru un dinte natural. Aceasta se datoreaza faptului ca legatura dintre implant si os este directa in schimb intre radacina si os este mijlocita de parodont. Osul de sustinere este foarte vulnerabil la infectii el fiind protejat in cazul implanturilor, doar de un guler gingival iar in cazul dintilor naturali si de un rezistent tesut conjunctival.2) Nu trebuie supusi tratamentului implanto-protetic pacientii afectati de maladii sistemice, diabet incompensabil terapeutic, disfunctii ale coagularii sangvine sau supusi radioterapiei. Osteoporoza generalizata nu este o containdicatie absoluta datorita faptului ca mandibula nu este afectata de aceasta patologie. In aceste cazuri insuccesul este previzibil a priori.

Pierderea dintilor naturali a reprezentat dintotdeauna, din punct de vedere functional si estetic, o problema serioasa. Inlocuirea lor, inainte dezvoltarii implantologiei, avea loc cu ajutorul protezelor fixate pe pilastrii obtinuti din dintii vecini sau cand numarul si calitatea acestora erau nefavorabile substitutia avea loc cu ajutorul protezelor mobile partiale sau totale. Aceste aparate incet, incet dispar, gratie progreselor din campul preventiei cariilor si parodontopatiilor care au redus pierderea elementelor naturale si gratie implantologiei care reconstituie prin tehnici chirurgicale patrimoniul nostru dentar. Implantul dentar reproduce stimulul functional tipic radacinii naturale in os permitand evitarea procesului de absorbtie osoasa caracteristic zonelor edentate, marcat si mai mult sub presiunea protezelor mobile.

Avantajele implantologiei dentare sunt deci:

1) Substituirea dintilor lipsa in mod functional, estetic, de durata si cu un succes previzibil.2) Conservarea integritatii dintilor naturali vecini.3) Reconstructia si conservarea anatomiei osului si a gingiilor din ariile edentate.

Cum se introduce un implant dentar?

Interventia este executata cu anestezie locala si presupune o mica incizie la nivelul gingiei dupa care se introduce implantul in osul mandibular sau maxilar iar gingia va fi cusuta peste acesta. Interventia dureaza cca 20 min. pentru o singura radacina implantata si NU COMPORTA DURERE. La sfarsit pacientului i se va prescrie o cura antibiotica si antiinflamatoare pentru excluderea infectiilor si disconfortului postoperator.

Interventia se poate executa si cu o sedatie mai blanda folosind protoxidul de azot, acesta facand pacientul foarte linistit desi perfect treaz si colaborant. Scoaterea firelor de sutura are loc dupa cca o saptamana de la interventie. Dupa o perioada care variaza intre doua si sase luni, in functie de pozitia si calitatea osoasa se procedeaza la cea de-a doua faza chirurgicala care prevede o mica incizie pentru a descoperi implantul inserat in precedenta. Va fi astfel inlocuit surubul capac din implant cu un bont de cicatrizare transgingival care permite vindecarea optimala a mucoasei gingivale in jurul acestuia. Dupa o scurta perioada se poate proceda la luarea amprentei si la confectionarea coroanei definitive.

Cat dureaza un implant dentar?

Putem defini un succes implantar cand implantul e perfect integrat in os si coroana este corect confectionata si ramane stabila si functionala in timp.

Osul de sustinere a implanturilor este supus unui fenomen fiziologic de absorbtie de cca 0,2 mm pe an. Astfel, in conditii optimale putem prevedea un succes implantar evaluabil intre 15-35 ani. Acest rezultat este posibil sa fie obtinut cu o igiena optima si cu controale periodice tinand cont ca implantul nu va durea ca sa determine pacientul sa consulte medicul pentru probleme in faza incipienta.

Care sunt bazele in "implantologia de succes"?

Se poate afirma ca rata de succes in implantologia moderna este de 96-97%.

E important insa sa se respecte unele principii.

Diagnostic: efectuarea unei vizite medicale acurate evaluand statusul general de sanatate si conditiile locale.Evaluarea osoasa locala: efectuarea unei evaluari, a cantitatii si calitatii osoase in zona interesata.Evaluarea generala a sanatatii orale: individualizarea patologiilor sau maladiilor in curs si daca igiena orala e buna.Evaluarea radiologica: analizarea radiografiei pentru a certifica calitatea si cantitatea reala osoasa si a eventualelor limite natomice sau patologice prezente.Chirurgia: sterilizarea campului operatoriu ( operatori, pacient, instrumentar, ambient ).Chirurgia: efectuarea unei chirurgii cu invazivitate minima si cu respectarea protocoalelor consolidate si certificate.Materiale: utilizarea implanturilor care sa corespunda standardelor de calitate, siguranta si garantie.Controale: solicitarea pacientului la controale cu o periodicitate nu mai mare de 3 luni.Protetica: aplicarea unei protetici pe implante care sa satisfaca criteriile de ocluzie, functionalitate, estetica, distributia fortelor masticatorii.

Care sunt cauzele care determina insuccesul in implantologie?

Cauzele falimentelor in implantologia moderna sunt putine ( admis ca operatorul este expert si materialele adaptate ) dar exista conditii care pot determina lipsa integrarii implantului in os.

Conditiile de risc sunt determinate de factori anatomici ( oferta osoasa saraca, calitate osoasa precara ), utilizarea implanturilor prea scurte sau prea subtiri, protetica cu ocluzie sau distributia fortelor masticatorii gresite si nu in ultimul rand igiena inadecvata.

Succesul implantar este asadar strans corelat la cunostinta materiei si implica notiuni de anatomie, chirurgie, protetica si biomecanica.

Cauzele insucceselor in implantologia orala, cand se raspunde standardelor de calitate, sant rare si calificabile de catre literatura internationala de specialitate la 3 - 4 %.