Pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea magistraţilor, legea a instituit măsuri de protecţie a acestora, inclusiv a magistraţilor procurori, împotriva antrenării lor abuzive în procese penale şi  proceduri viciate de eventuale presiuni politice ori de altă natură.

De menţionat, în acest sens, că cea mai importantă măsură de protecţie o constituie stabilirea unei competenţe speciale de urmărire penală şi de judecare a infracţiunilor comise de procurori şi de judecători.

Conform art.209 alin.3 şi 4 şi art.29 pct.1 lit.f din Cod de procedură penală, urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de procurori se face obligatoriu de către procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza, care în această situaţie este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar instanţa corespunzătoare este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul procuror nu poate fi cercetat de organele poliţiei sau de alte organe de cercetare penală.

De asemenea, aşa cum s-a mai arătat  „magistraţii, inclusiv procurorii, nu pot fi perchiziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv fără încuviinţarea Consiliului Superior al Magistraturii”.