Biserica Teiul Doamnei Ghica este singurul monument de arhitectură din BucureÅŸti construit (de meÅŸterul Weltz) în stilul neo-clasic italian, venit la noi prin intermediul Rusiei.

În Å£ară mai există o singură biserică în acest stil la LeÅ£cani, lângă IaÅŸi (biserica rotundă Sf. Spiridon, construită în 1793).

Spre deosebire de aceea, aici există o simetrie perfectă faţă de ambele axe de compoziţie prin alipirea a patru nişe circulare, mai scunde: două către răsărit (pentru proscomidion şi diaconicon) şi două către apus (pentru scările care duc la cafas).

Axa principală de compoziÅ£ie este completată de un mic pridvor ce precede intrarea, compus dintr-un fronton rezemat pe patru perechi de coloane îngemănate, de stil doric-toscan.

Cupola, unică în felul ei, este adaptată planului neobiÅŸnuit de elevaÅ£ie al bisericii.

JilÅ£urile domneÅŸti, coloanele ÅŸi icoanele de la cupolă ÅŸi cafas prezintă o bogată artă decorativă, cu multe ornamente patinate cu aur. În spatele jilÅ£ului domnesc din dreapta se păstrează, într-o vitrină înaltă, tuiurile calului domnesc, firmane de întărire în domnie a domnitorilor Ţărilor Române de către Poarta Otomană; un mare policandru de metal cu 24 de braÅ£e ÅŸi opt candele mari de argintreprezentând podoabe ale bisericii.

Pictura în ulei, îmbinare bizantino-occidentală, a fost un exemplar rar de bună pictură bisericească, executată de pictorul italian Giacometti, care a pictat ÅŸi palatul alăturat, căruia biserica i-a servit iniÅ£ial de paraclis (a fost spălată în 1927, dar s-a afumat din nou).

La cutremurul din 1940 turla s-a ÅŸubrezit ÅŸi a fost necesară demolarea ei; a fost rezidită, însă fără o parte din caracterele

ornamentale originale. La cutremurul din 1977 avariile au fost proporÅ£ional mai mici, în schimb reparaÅ£iile mai cuprinzătoare.

În jurul bisericii se află mormintele membrilor răposaÅ£i ai acestei

familii, aproape toate fiind monumente de artă, în marmură. În faÅ£a bisericii, sub rondul de flori, se află temelia fostei biserici zidită de vistierul Barbu Văcărescu ÅŸi soÅ£ia sa Ruxandra, pe la mijlocul secolului XVIII.

ClopotniÅ£a ÅŸi zidul înconjurător (de cărămidă, înalt de 2m.) sunt de

asemenea monument istoric